Se povesteşte că odinioară, doi prieteni trebuiau să ajungă – şi să ajungă degrabă – într-un loc, undeva departe, pentru a rezolva o problemă urgentă, de viaţă şi de moarte.
1. PATRU GENERAŢII CULTURALE. Ele – generaţiile culturale – pot fi în număr de patru. Prima generaţie este a întemeietorilor. Ei defrişează spaţiul entropic al naturii şi, în esenţă, sau prin extensie, al Existenţei. Ei sapă şi aşază temeliile solide pentru ceea ce va fi. Întemeierea se face întotdeauna pe orizontală, în punctul de intersecţie şi delimitare dintre adânc şi înalt.
Dintre cele trei niveluri sau zone ale unei triade instituţionale, cele mai importante sunt, desigur, primele două: normativă şi creativă.
Oricare instituţie, de orice natură ar fi ea, este structurată pe – sau conţine în interiorul ei – cel puţin trei niveluri esenţiale.
Se spune, şi pe bună dreptate, că „Cine nu munceşte, nu greşeşte”. Printr-o intuiţie adâncă, fără a fi fost pragmatic înainte de vreme, Aristotel, ca etician, a circumscris moralitatea (Binele şi Răul) în sfera acţiunilor, fie ele fapte sau atitudini exteriorizate.
