Articole scrise de Vasile Nanea

O întâmplare cotidiană: un ziarist talentat renunţă să mai critice toate relele din România şi scrie un articol optimist. Un fel de floricică gingaşă rătăcită prin multitudinea de pamflete asezonate cu lămâie care apar în mass-media. Autorul a văzut ...

Jumătate în glumă, jumătate în serios! Zilele trecute, europarlamentarul Cristian Preda, pe care îl apreciez pentru prestaţiile sale verticale, a declarat răspicat: ”Băsist fiind, spun şi eu: adio, PDL!”. Apoi, şi-a văzut de drumul lui, unul care se ...

De regulă, când te uiţi la o fotografie, cei prezenţi acolo îţi zâmbesc care-cum pot, în dorinţa de a lăsa urmaşilor o înfăţişare frumoasă, dar şi optimistă, chiar dacă nu au niciun motiv s-o facă, aşa cum se întâmplă în zilele noastre uselisto-pedel...

Suntem copilăroşi. Probabil şi din cauza prea multor necazuri care ni se întâmplă într-o ţară puţin rătăcită, când dă buzna peste noi o mică bucurie, ne exteriorizăm în felul următor: sărim în două picioare, dar într-o ţopăială continuă, batem palmel...

Lucrurile stau cam aşa: pe statuile şi mormintele scriitorilor Ion Luca Caragiale şi Tudor Arghezi, un ziarist de notorietate lipeşte două etichete: la primul – ”plagiator”, iar la cel de-al doilea – ”lichea”. În timp ce noi, ceilalţi, ne înghesuim ş...

Sunt un român mic, mic de tot. În sensul că mă aflu mai la sfârşitul unei cozi, care înseamnă vreo 18.000.000 de conaţionali, cei rămaşi în ţară după ce unii au luat-o pe dealuri şi câmpii străine, să facă agricultură acolo, deoarece în România se fa...

Iau nişte notiţe din mass-media şi mă bucur ca un copil. Poate ştiţi că bucuria copilului e curată ca ”zăpada meilor”, care se aşterne uşor, întârzâiat, pe la începutul primăverilor. Dar e şi spontană, totală, nu e ca bucuria maturilor, mai elaborată...

Una e pe cale de dispariţie, alta apare şi se dezvoltă. Pe plaiul mioritic, despre hărţuire sexuală nu se mai vorbeşte. Sunt destui bărbaţi care o socotesc un fel de pierdere de timp. A dispărut procedeul considerat mai puţin civilizat, conform cărui...

„Ponta este un parşivel!” . „Eu şi Ponta nu suntem fraţi siamezi!”. „Nu îmi tremură chiloţeii dacă Ponta nu mă susţine la prezidenţiale!”. Cu o oarecare aproximaţie, cam aşa sună declaraţiile din ultimele zile ale celui de-al doilea om în stat, care ...

Probabil tot un ”escu”, parcă predestinat, fără aluzie la candidatul cunoscut şi tot mai controversat, dar l-am dori mai luminos, mai curat, mai independent de exterior, de marile axe şi organizaţii trecătoare ale lumii, dar şi de acoliţi şi rude loc...

Cioc, boc, chiar dacă suntem în prag de septembrie, anul 2014 bate grăbit la uşă, vrând să intre în România cu un nou preşedinte. Ne place, nu ne place, ştiind ce alegeri zbuciumate ne aşteaptă, musai să deschidem, cu urări de bun venit în treacăt pe...

De câteva zile, de la soare-răsare, până la soare-apune, dacă deschizi televizorul sau un post de radio, te întâneşti cu răposatul ”rege” Cioabă, fie-i ţărâna uşoară. Cioabă-n sus şi Cioabă-n jos, până la saturaţie. Cu Ceauşescu am păţit-o la fel, ma...

Privesc cu atenţie o fotografie publicată într-un ziar. Am în faţă un bărbat la vreo 60 de ani, cam smead, dar care se vede că a fost frumos la viaţa lui. E o persoană publică. E mare demnitar, iar privirea lui e uşor semeaţă. Are o strălucită carier...

Să fi tăcut, spun unii analişti, chiar de notorietate. Puştiul acela maghiar, cu nume împrumutat de la o altă minoritate din ţara noastră, care a insultat România la ea acasă, nu ar fi fost de nivelul şefului de stat. Cei doi ar fi trebuit să fie de ...

Pentru cine nu ştie, în centrul Atenei se află un ”monument al drahmei”, închinat fostei monede naţionale a grecilor, de care aceştia s-au despărţit de curând cu lacrimi în ochi. ”Am trecut la Euro, dar să nu uităm drahma noastră dragă!” – pare a spu...

Zilele trecute, de câteva ori, pe micul ecran ni s-a oferit cu nonşalanţă, ca un fel de meniu când intri în restaurant, imaginea fundului doamnei Elena Udrea, aflată la mare, într-un slip sumar, uşor de confundat cu o lenjerie intimă. În continuarea ...

L. Tokes este un cetăţean român, care trăieşte cu trupul în România, dar cu sufletul la Budapesta. Altfel spus, el stă cu chirie în România, ca şi cum ar fi în deplasare aici, urmând să se întoarcă acasă, în ţara lui dragă sufletului, dar nu cu mâna ...

Să lăsăm deoparte faptul că în arborele genealogic, plin de numeroase crengi şi crenguţe, al regalităţii britanice, există o rămurică ce duce către strămoşii românilor, care la rândul ei e stufoasă şi arată, puţintică răbdare, descendenţa Reginei Eli...

În perioada 2005-2008, aflat la Chişinău, am avut posibilitatea să trăiesc în climatul relaţiilor româno-române (basarabene), care a avut câte ceva din ”timpul probabil” prezentat pe micile ecrane. Cu soare, cu cer înnorat, cu tunete şi fulgere, cu î...

Citesc un articol intitulat ”De unde a avut Ştefan cel Mare bani pentru războaie cu turcii?”. Primul lucru care îţi vine în minte este să te întrebi: pe cine interesează acest subiect? La ce ne foloseşte dacă aflăm? Dacă citeşti mai departe de titlu,...

Relu Fenechiu, ministru în funcţie, condamnat la 5 (cinci) ani de închisoare cu executare, furios pe judecători, încearcă să înjure întreaga Românie, comparând-o cu o ţară africană - Burkina Faso. Nu numai că nu reuşeşte, dar mai şi gafează pe deasup...

În preajma aderării României la Uniunea Europeană, am avut prilejul să discut cu un ziarist rus, de la cea mai importantă Agenţie de presă din ţara lui. Se afla la Chişinău, eu la fel, amândoi aveam un serviciu în capitala Republicii Moldova. El se s...

Un ziarist din Republica Moldova s-a gândit să îmi trimită trei filmuleţe realizate la Lisabona, despre o sărbătoare culturală românească, organizată nu demult în Grădina ”Museu da cidade”. Pe un teren viran, se poate vedea cum vreo 20-30 de persoane...

La Ateneul Român, unde abia am prins zilele trecute o strapontină cu 50 de lei, istoricul Lucian Boia nu a ştiut să răspundă la această întrebare subtilă pusă de vicleanul filozof Gabriel Liiceanu, cu referire la cartea ”De ce este România altfel?”....

„De ce este România altfel?” Am citit cartea profesorului Lucian Boia şi sunt încă mâhnit, nu credeam că poţi avea, ca istoric, o asemenea percepţie despre propria ţară. Mai ales că istoria noastră şi a ţărilor surate mai mari, cu trădări repetate, c...

Scriitorul român de etnie maghiară, Peter Demeny, de bună voie şi nesilit de nimeni, dă din nou cu oiştea în gard, cum se spune despre cei care gafează, numiţi într-un anumit fel. După ce într-un articol recent a suspinat pe umerii Transilvaniei, con...

Din când în când, cu o pasiune mai rar întâlnită, în România se reia dezbaterea obsedantului subiect „Ce mai vindem din această ţară?”. Să mă prezint: sunt un român de mijloc, cum se spune, adică veniturile şi acareturile mele sunt relativ modeste....

Văd numele meu folosit cu oarecare timiditate într-un articol semnat de Peter Demeny, scriitor român de etnie maghiară. Ce onoare! Până acum, noi doi ne-am contrazis pe la subsolurile articolelor domniei sale, în legătură cu unele afirmaţii pe care l...

Condamnarea la închisoare a lui Gigi Becalli vine în ceasul al doisprezecelea, când românul îşi pierduse aproape total încrederea în justiţie. După 13 ani de ”na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie”, în care ”dosarul terenurilor” a fost aruncat ca o castană foarte...

România anilor 50. Oricare dintre noi se poate întreba cum s-a simţit Constantin Brâncuşi, ce tristeţe copleşitoare l-a cuprins, când statul român i-a refuzat donaţia arhicunoscută, supremul lui gest de iubire către ţara care l-a născut, nu către cea...

La nivelul meu de blogger, m-am pronunţat de câteva ori în privinţa minorităţii maghiare din România, mai ales când convieţuirea acesteia cu majoritarii a luat-o la vale rău de tot. Nefiind politician, dar nici guvern, să am nevoie de te miri ce „sol...

În urmă cu câteva zile, un ziarist din Marea Britanie, Jeremy Clarkson, a afirmat negru pe alb: „România este o ţară frumoasă, dar are localităţi înapoiate chiar şi pentru Iisus”. A mai făcut referire şi la ţiganii noştri, se putea altfel?...

Îmi scrie un tânăr. Îi răspund. Îmi scrie din nou. E o corespondenţă privată. Cu toate acestea, mă bate gândul să-i public mesajul. Nu e frumos ce vreau să fac. Dar nu rezist. Nu vorbeşte doar în numele lui, ci şi al altora ca el, mulţi. Sper să mă i...