Zece greşeli comune: ce este „sunetul mării“ pe care îl auzim în scoică şi de ce urlă lupii la lună
0Nu tot ceea ce considerăm a fi adevărat chiar este. Multe dintre informaţiile pe care le luăm drept adevăruri generale sunt, în realitate, nişte erori.
Iată câteva dintre cele mai frecvente neadevăruri din lumea animalelor, cuprinse în volumul "1.000 de erori din <<cultura generală>>. Incredibil, dar adevărat!", scris de Christa Poppelmann.
1. Hergheliile sunt conduse de armăsar
Conducătoarea hergheliei este întotdeauna iapa. Armăsarul este apt pentru prăsilă şi pentru ocrotirea membrilor hergheliei împotriva animalelor de pradă. Organizarea hergheliei cade, însă, în seama iepelor.
2. Pisicilor le place laptele
Pisicile nu se dau în vânt după lapte; ba mai mult, consumul de lapte nu le este benefic, acestor feline lipsându-le o enzimă pentru digestia acestuia şi, prin urmare, fac diaree. În schimb, adoră smântâna, aceasta fiind suportată de stomac.
3. Lebedele pot cânta
Renumitul cântec minunat de lebădă, din apropierea morţii, nu există. El se bazează pe mitul grecesc al lui Cygnus care, îndurerat de moartea prietenului său, a fost transformat de zei într-o lebădă şi cu puţin timp înainte de moartea lui a mai intonat un cântec nobil. Singurele sunete pe care le scot sunt nişte şuierături, sâsâieli sau sforăituri scurte. Doar lebăda originară din tundră scoate sunete melodioase, ca de trompetă, emise, însă, doar în timpul zborului şi nu în clipa morţii.
4. Atunci când sunt în pericol, struţii îşi vâră capul în nisip
Dacă ar face asta, struţul s-ar sufoca. Adevăratul motivul pentru care aceste păsări stau cu capul foarte aproape de sol este că aşa pot simţi vibraţiile. Pentru a se distanţa apoi de duşmani, se folosesc de picioare, struţii putând atinge până la 80 km/oră. Când trebuie să îşi protejeze cuibarul, ei se prefac a fi morţi: se întind peste cuib.
5. Cei cu sânge dulce sunt mai des înţepaţi de ţânţari
Ţânţarii nu pot mirosi sângele, dar au un uimitor simţ al căldurii, putând simţi diferenţe şi de 0,05 grade Celsius. De aceea depistează cu uşurinţă un sânge cald, într-o seară de vară. În plus, sunt atraşi de vaporii de apă şi dioxidul de carbon expirat în aer şi de anumite arome. Doar femelele pot înţepa, deoarece au nevoie de o proteină din sânge pentru formarea ouălor. După depozitarea acestora, nu mai înţeapă.
6. Urechelniţele intră în urechi
Din cauza numelui lor, se crede că urechelniţele pătrund în organul auditiv, unde penetrează timpanul pentru a-şi depune ouăle. În realitate, aceste vietăţi de simbioză inofensive şi chiar folositoare se hrănesc cu resturi de plante sau cu mici insecte. Numele acestor insecte vine de la partea din spate, care are formă de pavilion al urechii.
7. Elefanţii au pielea groasă
Cei 2,5 cm de piele par foarte mult, dar, de fapt, pielea elefantului este foarte sensibilă, sângerând imediat ce sunt înţepaţi de insecte sau de tăuni. Acesta este motivul pentru care se freacă cu nămol.
8. Lupii urlă la lună
Lupii îşi întind foarte artistic gâtul spre cer atunci când urlă, dar asta nu are nimic de-a face cu luna. Urletul lupilor serveşte la ţinerea la distanţă a duşmanilor şi la reîntregirea haitei după o vânătoare. Asta pentru că imaginea de haită de lupi, care se adună strategic pentru a vâna, nu este adevărată. Doar iarna, când prada este redusă, lupii se adună în grupuri mici pentru a putea vâna animale foarte mari.
9. Vârsta buburuzelor este dată de numărul punctelor
Numărul punctelor de pe aripile acestor insecte nu are de-a face cu vârsta, ci cu specia de care aparţin. În Germania există 80 de specii, printre care cele cu şapte şi cu două ouncte, care au puncte negre pe aripile roşii. Există, însă, şi buburuze cu 13, 14 şi 15 puncte, dar şi o specie cu aripi galbene, împodobite cu 22 de punctişoare negre.
10. În scoicile mari se poate auzi marea
Zgomotul îndepărtat care este perceput când o cochilie este dusă la ureche nu are legătură cu sunetul mării, iar explicaţia ţine de fizică. Astfel, cochilia funcţionează de fapt ca o cutie de rezonanţă, care amplifică anumite frecvenţe. Pereţii lucioşi propagă ecoul sunetului.
Vă mai recomadăm:
Din adâncul pământului, în expoziţie. Cum ajunge un obiect de patrimoniu, piesă de muzeu