Medicul de pe locul IV este Valeriu Botnari, „Rusul” de la Interne. Află aici povestea lui

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Valeriu Botnari este medicul care a strâns cele mai multe nominalizări

Campion absolut în Zalău la nominalizări, fiind propus de 19 persoane pentru campania „Medicii cu care Zalăul de mândreşte”, internistul  Valeriu Botnari ocupă locul IV în topul realizat de cititori, redacţie şi juriul de specialitate.

Nominalizările la adresa medicului internist Valeriu Botnari au curs pe site-ul zalau.adevarul.ro, imediat după startul campaniei  “Medicii cu care Zalăul se mândreşte”.  Printre primii care au făcut nominalizări pe site-ul nostru a fost Maria Popa, o profesoară din Ploieşti, pe care medicul a tratat-o, în urmă cu mai mulţi ani, de pancreatită acută. “Este singurul meu pacient care a trimis scrisoare de mulţumire pe adresa spitalului şi chiar a primăriei şi care îmi trimite şi acum  în fiecare an de sărbători mesaje de felicitare”, spune medicul, recunoscând că gestul fostei paciente, aflată în vizită în Sălaj în momentul debutul crizei de pancreas, este rarisim dar cu atât mai motivant în exercitarea acestei profesii.

Că medicul Valeriu Botnari îşi face foarte bine treaba şi că omul Valeriu Botnari ştie să se poarte cu pacienţii săi o demonstrează faptul că, după profesoara din Ploieşti, alţi 18 foşti pacienţi l-au nominalizat în topul celor mai apreciaţi medici din Zalău, fiind medicul care a strâns, de departe, cele mai multe nominalizări. Iar susţinerea foştilor săi pacienţi s-a văzut şi în etapa următoare a campaniei, votul, Valeriu Botnari fiind printre cei mai votaţi medici din sondaj.

Cine este Valeriu Botnari


În vârstă de 42 de ani, Valeriu Botnari a ajuns în Zalău din.. dragoste pentru Cluj, dar a rămas tot din dragoste, însă pentru o sălăjeancă – actuala sa soţie. Este de loc dintr-un sat de pe malul Nistrului, Republica Moldova, şi a ajuns în România după ce a fost admis, în 1990, la Institutul de Medicină “Nicolae Destimiţeanu” din Chişinău. I s-a propus să vină să studieze la Cluj, printr-un schimb de studenţi, şi s-a îndrăgostit imediat de oraşul de pe Someşul Mic. Asta poate şi pentru că a cunoscut o familie de oameni în vârstă care l-au “adoptat” şi i-au făcut mult mai uşoară viaţa departe de casă, ajutându-l să obţină rezidenţa. “Doamna era grav bolnavă, dar cu toate acestea a ţinut să meargă la poliţie pentru a da declaraţie că are încredere în mine, pentru a-mi putea face domiciliul la ei. A fost prima impresie plăcută din România”, povesteşte medicul.

După absolvirea Facultăţii de Medicină, a rămas şi la specializare tot la Cluj, iar în 2002, când a terminat şi specializarea, a trebuit să îşi caute un loc de muncă. Aşa a ajuns la Zalău, promovând concursul pe un post la Spitalul Judeţean, unde s-a înscris pentru că era cel mai apropiat loc de oraşul său de suflet, Clujul. Asta se întâmpla în 2002. Motivul pentru care încă este în Zalău şi nu are de gând să mai plece este faptul că, imediat după ce a ajuns aici a cunoscut-o pe viitoarea lui soţie, o farmacistă din Zalău, împreună cu care are şi un copil. A contat şi faptul că, la fel ca şi la Cluj, a întâlnit şi aici oameni care i-au întins o mână de ajutor. “În primii doi ani, dr. Petru Ciobanca mi-a oferit casă, masă şi un job part-time”, îşi aminteşte el.

A fost tentat, la un moment dat, să se întoarcă în Republica Moldova, dar a renunţat, deşi încă se simte prins între cele două “case”. “Aici mi se spune “rusul”. Dincolo mi se spune “românul”. Probabil ar trebui să-mi fac o casă pe graniţă”, spune, glumind, medicul.

Actualului sistem sanitar din România îi reproşează faptul că nu le oferă nimic medicilor tineri, care vor să se formeze, să se perfecţioneze. “Până să ajungi specialist, până să prinzi un loc de muncă plătit cât de cât, ai nevoie de tot sprijinul moral şi mai ales financiar din partea familiei”.

Despre Spitalul Judeţean de Uregnţă Zalău, unde lucrează şi în prezent, spune că reprezintă o opţiune bună pentru pacienţi. “Cei care aleg să meargă la Cluj nu obţin neapărat o rezolvare superioară a problemei lor. Pentru că specialişti, pregătiţi la Cluj sau la Bucureşti există şi aici, disponibilitate există. Aparatura de specialitate mai lasă de dorit”, apreciază el.