HHC la Zalău: Poveşti de viaţă din orfelinatele ţării
0Fundaţia HHC România, o filială a fundaţiei britanice cu acelaşi nume, este prezentă de astăzi la Zalău. Ocazia a fost oferită de Andreea Paul Vass, care i-a invitat pe reprezentanţii fundaţiei să participe la un eveniment caritabil dedicat copiilor cu sindrom Down.
În cei zece ani de când există, ca şi organizaţie neguvernamentală în România, Fundaţia HCC (Hopes and Homes for Children) şi-a legat numele de menţinerea în familii a peste 5.500 de copii aflaţi pe punctul de a fi încredinţaţi statului, alţi aproape 600 revenind în familii în urma proiectelor fundaţiei. De astăzi, reprezentanţii fundaţiei vin şi în Sălaj, unde speră să reducă numărul copiilor aflaţi în centre de plasament sau în case de tip familial. Scopul declarat al fundaţiei este de a lupta împotriva instituţionalizării copiilor şi de a închide toate instituţiile de tip vechi pentru copii, despre care reprezentanţii ei spun că "le schilodesc copilăria".
Prezent astăzi la Zalău, directorul fundaţiei, Ştefan Dărăbuş, a declarat că imdiat după Paşti va fi semnată o convenţie cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, în baza căreia specialiştii HHC vor merge în familiile care sunt în risc de separare de copii şi vor încerca să găsească soluţii pentru ca această ruptură să nu mai aibă loc. De programele fundaţiei vor beneficia şi lucrătorii DGASPC, care vor participa la cursuri de formare.
Trei fraţi s-au regăsit prin intermediul fundaţiei
Ştefan Dărăbuş a prezentat şi câteva poveşti de viaţă care ilustrează rolul fundaţiei în reîntregirea familiilor destrămate. "O familie de asitenţi maternali dintr-un judeţ are patru copii în plasament, din care doi - un băiat şi o fată - sunt fraţi. Ei nici măcar nu ştiau că, în acelaşi judeţ, tot în sistemul de protecţie a copilului, mai au un frate. Cu ajutorul reprezentanţilor fundaţiei noastre s-a descoperit această relaţie de rudenie despre care nici măcar nu existau documente", povesteşte el.
"Alţi doi copii, tot fraţi, dar cu nevoi speciale severe, internaţi într-un cămin - spital de 11 ani, au fost duşi într-o casă de tip familial în zona din care proveneau", mai povesteşte Dărăbuş. "Timp de un an, cât au stat acolo, părinţii au început să-i viziteze, iar după un timp i-au luat acasă".
Irina Schrotter: "S-a băgat sub maşina de cusut când am întrebat-o ce face"
Şi creatorul de modă Irina Schrotter, prezentă şi ea ieri la Zalău, se declară în favoarea menţinerii copiilor în familie. "În urmă cu şase ani am angajat în una din fabricile noastre din Iaşi nişte fete abia ieşite din sistemul de protecţie a copilului. Când ne-am întâlnit pentru prima oară erau atât de speriate, încât în momentul în care am vrut să o întreb pe una dintre ele ceva elementar, de genul "Ce faci?", s-a băgat, efectiv, sub maşina de cusut. Problema este că şi acum, după şase ani, sunt tot speriate, dezorientate, nu înţeleg nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor. Au fost schilodite pentru totdeauna de acest sistem.