GALERIE FOTO Cum a ajuns un sârb, cetăţean italian, să "îmblânzească" vipere la Zalău
0S-a născut în Serbia în urmă cu 39 de ani, a făcut bani în Italia, iar acum încearcă să facă în România o afacere din creşterea veninoaselor vipere. Este povestea lui Aleksandar, Alex pentru prieteni, proprietarul unei ferme de vipere de la marginea Zalăului.
Manevrează viperele cu mâinile goale ca şi cum n-ar fi vorba de unii dintre cei mai veninoşi şerpi de pe planetă, ci despre nişte pisoiaşi inofensivi. Pe lângă curajul nebun cu care se apropie de ele, Aleksandar Radakovic tratează viperele şi cu mult respect, ba chiar cu admiraţie. „Să ştiţi că primul reflex al lor este să fugă, pentru că lor le este mai frică de oameni decât le este oamenilor frică de ele”, ne linişteşte el, ţinând să mână una dintre cele 30 de vipere pe care şi le-a adunat în ferma amenajată la marginea Zalăului.
CLICK AICI PENTRU A VEDEA IMAGINILE
Sârb la origine, Aleksandar Radakovic a ajuns în Zalău în urmă cu doi ani. A ajuns aici după ce, aflându-se în Italia, unde s-a dus să-şi caute un rost încă înainte de a împlini 20 de ani, a întâlnit-o pe soţia lui, o tânără din Zalău. O vreme au continuat să muncească împreună în peninsulă, dar a venit criza şi traiul a fost din ce în ce mai greu şi acolo, aşa că s-au decis să încerce să îşi clădească viaţa în România, la Zalău. Imediat ce a venit aici a început să investească banii pe care îi făcuse în Italia. Mai întâi în construcţii, iar apoi în terenuri. Criza i-a cam zădărnicit toate încercările de a face profit în aceste domenii, aşa că s-a decis să încerce altceva. Aşa a ajuns la afacerea cu vipere, despre care auzise că ar fi o adevărată mină de aur, lucru ce s-a dovedit mai apoi destul de puţin adevărat.
A investit 18.000 de euro
Alex povesteşte că din martie şi până acum, a investit în ferma sa – în amenajări, în cumpărarea celor 30 de vipere şi a mâncării pentru ele – 18.000 de euro, fără a scoate nici măcar un cent. Teoretic, banii în această afacere vin din vânzarea veninului recoltat de la vipere, dar se pare că în România cel puţin este o adevărată provocare să îţi găseşti desfacere. Dificultăţile pornesc – explică Alex – de la faptul că nimeni nu cumpără veninul lichid, ci uscat. Iar un aparat de uscare a veninului (liofilizator) costă de la 35.000 de euro în sus. „Mai este o variantă, să duci veninul la liofilizare la Institutul Cantacuzino, unde o doză de 50 de mililitri este uscată cu 700 de lei. Problema e că eu, spre exemplu, de la 30 de vipere, adun 50 de mililitri în şapte – opt luni”, precizează el. După ce ai rezolvat problema uscării, apare cea a analizelor care să determine puritatea veninului, care mai adaugă 3.000 de lei la costuri. Iar cheltuielile urca şi mai tare dacă ai norocul să reuşeşti să vinzi veninul unor companii de cosmetice din Europa, care cer, suplimentar, alte analize, care costă alte mii de euro.
„Unitatea ar face forţă”
Alex spune că, deşi nici un crescător din România nu recunoaşte, tuturor le este extrem de greu să îşi găsească desfacere. „Şi asta pentru că niciunul nu face faţă singur unui contract cu o companie farmaceutică sau de cosmetice, care îţi poate cere, spre exemplu, o producţie lunară de 100 de mililitri (eu recoltez 6, spre exemplu). Toţi crescătorii de vipere din ţară ar trebui să se asocieze, pentru că unitatea ar face forţă”, explică el.
Abonament radio – Tv pentru vipere
Dincolo de greutăţile cu găsirea desfacerii, Alex spune că încercarea lui de a face din creşterea viperelor o afacere s-a lovit şi de complicaţii birocratice de-a dreptul hilare. Spre exemplu, în baza contractului de furnizare a energiei electrice pentru clădirea – închiriată – în care şi-a amenajat ferma, Electrica îl obligă să le plătească... viperelor abonament radio – TV, ceea ce adaugă alţi bani la cheltuielile şi aşa destul de mari cu întreţinerea târâtoarelor.