FOTO Cum erau pregătite expoziţiile de artă pentru vizita lui Ceauşescu: „Flori, tovarăşa, flori!”

Nu a fost Nicolae Ceauşescu de prea multe ori la Zalău, dar de puţinele ori în care a fost a reuşit să îi ţină pe ghimpi pe mai toţi cei ce locuiau în oraş în acele vremuri.

Stresul unei vizite ale „celui mai iubit fiu al poporului” nu i-a ocolit, niciodată, nici pe angajaţii Galeriei de Artă „Ioan Sima”, care primeau, de fiecare dată, sarcină de… partid să organizeze o expoziţie în care era obligatoriu să se regăsească portrete ale lui Nicolae Ceauşescu şi lucrări cu „realizările măreţe” ale Epocii de Aur. Muzeograful pensionar Pia Badiu, pe atunci şefa Galeriei de Artă „Ioan Sima”, povesteşte că s-a dus până la Bucureşti după lucrări, cele de grafică fiindu-i transferate – iniţial temporar, ulterior rămânând definitiv în patrimoniul galeriei – de la Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România. Lucrările de pictură, unele semnate de pictori importanţi ai vremurilor, precum Sabin Bălaşa ori Corneliu Baba, artişti care, printre tablourile reprezentând temele lor preferate, au abordat şi creaţii care se potriveau cu spiritul epocii, le-a primit de la Oficiul de Expoziţii. „Trebuia să te conformezi. Nu se putea altfel”, explică Pia Badiu compromisul artiştilor de la acea vreme, oferind exemplul unui artist clujean, originar dintr-un sat din Sălaj, Sutor, care şi-a intitulat un tablou „Zboruri cosmice la TV”, deşi reda în imagine un grup de ţărani care se uita fix şi mirat la ceva. „În tablou nu apărea nici un televizor şi nicio navă cosmică, dar dacă aşa trebuia să se numească…”, sugerează muzeograful.

 „Nu, tovarăşa! Flori, tovarăşa, flori”

Cât despre pregătirile propriu-zise pentru o eventuală vizită la muzeu a lui Ceauşescu, Pia Badiu spune că totul era „supervizat” de câţiva „tovarăşi”, care se îngrijeau ca nu cumva prin vreun tablou să apară vreun personaj care să aducă a „duşman de clasă” ori a „chiabur”. „Vedeau vreun portret al maestrului Sima şi mă întrebau: „Acesta cine e?”, iar eu le spuneam că este unul dintre modelele maestrului. Spuneau: „Nu, tovarăşa! Flori, tovarăşa, flori””, povesteşte fostul şef al galeriei de artă cum se concepea o expoziţie „prezidenţială”, în care puteau fi expuse doar tablouri cu Ceauşescu, cu tractorişti ori alte imagini reprezentative pentru epocă sau… flori. „Eram cel puţin 60 de oameni care alergam prin galerie ca nu cumva să nu fie totul perfect. Era un stres teribil”, adaugă ea.

Pia Badiu îşi aminteşte că, la un moment dat, era anunţată o vizită la care „conducătorul prea-iubit” ar fi putut veni însoţit de soţia sa, Elena Ceauşescu. „Aveam o lucrare, de Corneliu Brudaşcu, „Întâlnire de lucru”, cu tovarăşul Nicolae Ceauşescu în prim-plan. Ne-am gândit că o să fie o problemă că nu este şi Elena Ceauşescu alături, aşa că am improvizat punând în locul ei drapelul”, rememorează fosta şefă a galeriei de artă.

O eventuală vizită a Elenei Ceauşescu implica şi alte pregătiri, aşa că, de fiecare dată, angajaţii pregăteau buchete frumoase de flori. „Stăteam cu buchetele de flori în mână până seara târziu, în eventualitatea că o să apară. De venit, nu a venit niciodată, dar noi trebuia să fim pregătiţi, să ne exersăm formulele standard de primire, ca nu cumva sa fie un cuvânt în plus, să îmi pregătesc o prezentare a galeriei de fix 10 minute. Aveam aşa mari emoţii!”, povesteşte Pia Badiu.

 „Am scăpat!”

La ultima sa vizită în Zalău, în 1986, Nicolae Ceauşescu ar fi dat semne că ar fi vrut să se oprească la galerie, în drumul său spre „baia de mulţime” de pe Stadionul Municipal. „Stătea în picioare într-o maşină şi a fost atenţionat să se uite înspre clădirea noastră. Din fericire, nu s-a oprit şi am zis – cu voce tare – „Am scăpat”. Abia după aceea m-am uitat să văd dacă nu cumva m-a auzit cineva”, încheie Pia Badiu rememorarea acelor vremuri de tristă amintire.

Despre toate acestea a vorbit şi la vernisajul „Arta în slujba ideologiei comuniste”, ce a avut loc în urmă cu câteva zile la Galeria de Artă „Ioan Sima” din Zalău. Expoziţia reuneşte lucrări de grafică şi pictură  din colecţiile muzeului, ce reflectă preocupările acelor vremuri, dar sunt expuse şi obiecte reprezentative pentru acea perioadă, cum ar fi distincţii acordate „merituoşilor” vremii ori exemplare din presa de atunci.