Cum îţi înveţi copilul să fie independent: „Copiii sunt perfecţi aşa cum sunt“
0Fiecare părinte îşi doreşte ce este mai bun pentru odrasla lui: să ia note mari la şcoală, să aibă încredere în sine, să simtă mai puţină furie faţă de părinţi, să îşi rezolve singuri problemele. La o privire mai atentă, însă, aceiaşi părinţi acceptă că de fapt este vorba de nevoile lor, nu neapărat ale copiilor.
Specialiştii în parenting susţin că de multe ori este vorba despre o lipsă de încredere în sine a părintelui, proiectată asupra copilului, sau de dorinţe neîmplinite pe care le atribuie inconştient copilului. „Toţi ne dorim copii perfecţi, dar fiecare are propria idee despre perfecţiune. Chiar şi în aceeaşi familie, mama şi tatăl pot avea idei complet diferite despre această noţiune”, susţine Meda Morariu, formator certificat în "Circle of Security Parenting".
Ea atrage atenţia asupra riscului de a-ţi transforma totul într-o formă de dresaj:
“Copilul este determinat, uneori chiar constrâns, să facă anumite lucruri, să le evite pe altele, iar ce face să facă într-un anume fel, pe considerentul că <<e mai bine aşa>>. Spunem <<nu intra în baltă că te murdăreşti>>, <<nu alerga, că transpiri şi răceşti>>, <<dă-i o îmbrăţişare bunicului>>, <<dacă nu termini de mâncat, nu ieşi afară>>, <<dacă eşti cuminte toată săptămâna, ai voie la petrecere>>. Îi tratăm asemeni unor roboţei de la care aşteptăm un răspuns programat la fiecare combinaţie de taste. Iar când copilul iese din acest tipar, lucru firesc, de altfel, îi catalogăm drept neascultători, obraznici, încăpăţânaţi, într-un cuvânt <<răi>>. Copiii sunt, însă, perfecţi aşa cum sunt, dar puţini părinţi văd aşa lucrurile”.
Această abordare izvorăşte, în opinia sa, din nevoia părintelui de a fi validat, recunoscut şi apreciat, din fricile pe care le are vizavi de copilul său şi din cauza cărora nu se poate bucura de momentele minunate pe care le petrec împreună. Cele mai multe frici de acest fel sunt, însă, imaginare, întrucât se referă la evenimente din trecut, care nu doresc să se repete, ori la proiecţii despre cum ar trebui să fie viitorul. Una dintre temeri este că propriii copii nu se descurcă singuri. “Este un lucru total greşit, dar părinţii nu îşi dau seama despre asta. Pe de o parte nu le permit pruncilor lor să ia decizii, să le pună în aplicare şi să găsească soluţii, pe de alta, nici nu le oferă oportunităţi pentru a-şi testa abilităţile şi, de ce nu, limitele”, explică formatorul în parenting.
A permite copilului tău să experimenteze, chiar dacă asta presupune să facă lucruri imperfecte, este un lucru esenţial în devenirea lui, în dobândirea independenţei.
“Cu cât îi protejăm mai mult şi îi ajutăm mai mult, cu atât mai târziu vor deveni independenţi. Părinţii îşi doresc copii independenţi, capabili să îşi rezolve singuri problemele, dar nu au răbdare ca aceştia să experimenteze şi să înveţe în ritmul propriu. Este mai rapid să îşi îmbrace copii, mai curat să şi-I hrăneasccă, mai sigur dacă le rezolvă ei temele. Dar ce învaţă copiii din toate aceste intervenţii? Să aştepte mereu ca altcineva să le rezolve problemele, că nu sunt în stare de nimic”, mai spune Meda Morariu.
Ea recomandă părinţilor să-şi încurajeze odraslele să exploreze, să-şi dozeze optim ajutorul: “Soluţiile pe termen scurt, în care le limităm copiiilor experimentarea şi care avem senzaţia că rezolvă eficace provocările de părinte, sunt de fapt cele care ne îndepărtează tot mai mult de ceea ce ne dorim cu adevărat pentru copiii noştri”.
Vă mai recomandăm:
Ce ascund fricile unui părinte şi de ce nu trebuie să preluăm controlul vieţii copiilor
Cum impunem limite copiilor şi de ce este important ca părintele să preia controlul