Cum a apărut prima grădină botanică din România. Locul dispărut mai apoi sub ape adăpostea specii rare de plante
0Prima grădină botanică din România nu a fost înfiinţată în vreun oraş important, ci într-un sat din Sălaj. Este vorba despre Crasna, iar personalitatea de al cărei nume se leagă edificiul este şambelanul austro-ungar Cserey Farkas jr..
Născut la Viena în 1773, şambelanul Cserey Farkas jr. a fost pasionat de botanică, pasiunea sa aducându-l în Transilvania, la Crasna, unde a înfiinţat în 1805 prima grădină botanică de pe actualul teritoriu al României. Despre demersul înaltului demnitar imperial a scris scriitorul Gyorfi Deak Gyorgy, în cartea „Curiozităţi sălăjene“, apărută la Editura „Caiete Silvane“.
Potrivit scriitorului, grădina înfiinţată de Cserey Farkas jr., care era nepotul marelui istoric maghiar Cserez Mihaly, a apărut cu 51 de ani înaintea celei de la Iaşi şi cu 55 de ani înaintea grădinii organizate de Carol Davilla, la Bucureşti, pe lângă Şcoala de Medicină şi Farmacie. „Terenul destinat de Cserey cultivării pasiunii sale se afla pe malul stâng al râului Crasna (a şi fost inundat de câteva ori), pe lângă drumul care duce către Vârşolţ, în porţiunea de hotar denumită „Hosszú“, susţine Gyorfi Deak. Terenul a fost înconjurat de un gard viu, pentru a nu le permite accesul animalelor la parcelele unde convieţuiau mai multe mii de specii vegetale, atât sub cerul liber, cât şi în culturi de seră. Din păcate, nu a rămas nicio ilustraţie cu grădina de la începutul secolului al XIX-lea.
„Kazinczy Ferenc (un scriitor maghiar - n.a.) a vizitat-o în 31 octombrie 1816 şi printre rarităţile existente a remarcat frumosul copac-lalea nord-american, statura semeaţă a «Aelianthus glandulosat», «Gledicia Triacanhost» cea cu spinii mari. În micuţul heleşteu cu nuferi înotau peşti de aur, iar în voliere păşeau ţanţoşi fazani argintii. În 1813, Cserey l-a avut ca oaspete şi pe Dr. J. C. Baumgarten (1765-1843), un alt botanist cunoscut în epocă, autorul unei enciclopedii de specialitate în trei volume (1816), unde găsim şi descrierea unui varietăţi locale de arbuşti, botezată «Silene Cserei» în cinstea gazdei sale“, mai spune autorul „Curiozităţilor Sălăjene“.
Grădina nu a rezistat foarte mult în timp pentru că inundaţiile succesive cauzate de vecinătatea râului cu acelaşi nume ca şi cel al localităţii, asociate cu moartea ctitorului (în 1842), au dus la distrugerea şi, în cele din urmă, la dispariţia ei.
Grădina Botanică Jibou, ”urmaşa” celei din Crasna
Sălajul a avut parte de o nouă grădină botanică abia după un secol de la dispariţia celei de la Crasna. Este vorba despre Grădina Botanică din Jibou, care se laudă cu cea mai mare varietate de specii din ţară, iar ca întindere este întrecută doar de cea de la Iaşi. Prima seră a grădinii a fost construită în perioada 1968 – 1970, cu ajutorul elevilor, a personalului administrativ şi a unor cadre didactice şi avea 110 metri pătraţi. Ulterior, au fost construite alte şase sere, în care a fost recreat mediul de viaţă pentru plantele tropicale, subtropicale şi mediteraneene şi două laboratoare integrate în complexul de sere.
Între anii 1978-1982, au fost construite cele două sere, acvariul şi palmarul, adevărate bijuterii arhitecturale, o construcţie spaţială cu o arhitectură de excepţie. Tot în această perioadă s-au construit serele de microproducţie în număr de şase, destinate producerii florilor tăiate şi la ghiveci în scopul valorificării lor prin punctul de la poartă. După revoluţie, s-a amenajat un acvariu modern cu peste 40 de specii de peşti marini şi de apă dulce, o galerie amazoniană, o nouă grădină japoneză, sectorul sistematic.
Vă mai recomandăm:
Misterele Sălajului. Locurile care îţi dau fiori sau îţi pun imaginaţia la încercare