Ce ascund fricile unui părinte şi de ce nu trebuie să preluăm controlul vieţii copiilor
0A devenit un obicei pentru mulţi dintre părinţii zilelor noastre să traseze în detaliu drumul pe care copiii lor îl vor parcurge în viaţă. Toate acestea, pentru a obţine succesul în viaţă şi, implicit, fericirea.
O eventuală abatere de la acest traseu prestabilit poate crea panică şi sentimentul unui eşec iminent. "Toate aceste nu sunt decât frica materializată în acţiuni şi rezistenţă la dorinţele şi înclinaţiile copilului", consideră Meda Morariu, formator certificat în "Circle of Security Parenting". Aceasta subliniază, însă, că orice situaţie poate conţine o infinitate de alternative de evoluţie şi poate conduce către rezultate uimitoare, pe care mintea nu le-a luat în calcul şi care se dovedesc în cele din urmă mai bune pentru copii şi implicit pentru părinţi: "Copiii sunt cel mai bun ghid pentru noi. Ei ştiu ce vor. Merită să îi tratăm cu respect şi să ţinem cont de alegerile lor".
În acest context, viaţa părinţilor este guvernată de frică: frica de a greşi iremediabil faţă de copii, frica de a nu fi iubiţi sau respectaţi de copii, frica de a pierde controlul, frica de a nu se ridica la înalţimea aşteptărilor. De unde vin toate acestea?
"De mici am învăţat că nu primim nimic gratis, că trebuie să ne spetim muncind ca să obţinem ceva şi atunci muncim din răsputeri. Dacă am reuşit ceva, în loc să celebrăm, mai bine credem un gând care vine şi aşterne umbră peste bucuria noastră şi ne aruncăm cu şi mai mult efort către următoarea ţintă de pe linia orizontului. Rar am fost iubiţi şi acceptaţi necondiţionat. De aceea nu ştim cum să iubim necondiţionat. Vrem totul să fie perfect, crezând în iluzia că perfecţiunea ne va aduce fericire şi linişte în interior. Perfecţiunea este fericire, dar perfecţiunea nu arată cum ne imaginam noi. Perfecţiunea este viaţa exact aşa cum se desfăşoară în faţa noastră...", menţionează specialistul în parenting.
Meda Morarius susţine că eşecul nu a fost niciodată o opţiune pentru părinţi, cu atât mai puţin când au responsabilitatea altor vieţi. Tocmai de aceea îşi doresc ca odraslele lor să fie primii sau cei mai buni, la şcoală, la sport, la pian, la limbi străine. "Fac asta cu cele mai bune intenţii, crezând că asta le va aduce fericire. La o privire mai atentă, oare nu le este frică de un eventual eşec al copiilor, care devine eşecul lor, în timp ce succesul copiilor este succesul lor şi îi validează ca şi părinţi. Care este preţul pe care îl plătesc? Libertatea copilului de a alege, de a decide, de a avea opinii şi a le susţine, îndepărtarea şi izolarea sa", subliniază formatorul "Circle of Security Parenting". Acesta avertizează că respectivul copil riscă să devină un adult introvertit, care va aştepta tot timpul să-i spună cineva ce să facă, un bun executant, fără opinii sau soluţii creative, adultul care nu este suficient de bun pentru a avea sau a menţine o relaţie.
Ca urmare, din această perspectivă este de preferat o anumită rezistenţă şi nesupunere din partea copiilor:
"Sigur că au nevoie să-i ghidăm, dar să le lăsăm puterea de a decide în cele din urmă. Este o iluzie să credem că putem să-i controlăm. Mai devreme sau mai târziu vor răbufni în moduri neaşteptate şi ne vor confruntta cu cea mai mare frică a noastră: dea a nu fi iubiţi şi acceptaţi".
Potrivit sursei citate, conştientizarea fricii în relaţia cu copilul este cel mai bun indicator că există o neconcordanţă dorinţa părintelui şi cea a copilului, între ceea ce crede părintele şi ceea ce simte de fapt copilul, între sentimente şi cuvinte. "Poate nu este evident pentru părinţi acum, dar când privesc conştient la temerile care le influenţează viaţa şi aleg să treacă prin ele, acceptând disconfortul pe care îl creează, le oferă copiilor siguranţă şi cea mai valoroasă lecţie de viaţă: acceptarea şi iubirea necondiţionată", mai spune Meda Morariu.
Vă mai recomandăm:
Cum impunem limite copiilor şi de ce este important ca părintele să preia controlul