72 de ani de la eliberarea Sălajului. Cum a reuşit armata română să redea ţării teritoriile răpite prin Dictatul de la Viena
0Ultimele teritorii româneşti smulse României prin Dictatul de la Viena, din august 1940, au fost eliberate acum 72 de ani, într-o zi de 25 octombrie.
În perioada interbelică, Sălajul era judeţ de graniţă, având în componenţă şi plăşile Carei şi Valea lui Mihai. Luptele pentru eliberarea acestui teritoriu au durat 11 zile, din 15, în 25 octombrie 1944, şi au presupus sacrificiul suprem a 601 soldaţi români, înmormântaţi pe teritoriul judeţului. 165 dintre aceştia au rămas neidentificaţi.
Sălajul nostru drag ne aşteaptă să-i aducem mântuirea. Ziua când vom păşi din nou peste pământul lui atât de drag nu este departe. Noi aşteptăm, cu răsuflări oprimate, ceasul când după atâţia ani de pribegie, de suferinţe, de vâltori, vom mai simţi o dată sub picioare, certitudinea de rezistenţă uriaşă a gliei sălăjene. Fiii Sălajului sunt pe drum. Şi nu va fi putere pe lume care să-i oprească din marşul lor dezrobitor.
spunea marele om politic Corneliu Coposu, într-o conferinţă transmisă la radio şi intitulată „Ţara Sălajului”.
Potrivit istoricului Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, după zdrobirea contraofensivei inamice, în 5 septembrie 1944, trupele române şi sovietice şi-au reluat atacul în 9 octombrie. În luptele duse pentru eliberarea Sălajului au acţionat, în principal Corpul 2 armată, Corpul 6 armată, Corpul de munte, Corpul 1 aerian, Divizia 1 infanterie "Tudor Vladimirescu" (formată din foşti prizonieri căzuţi pe frontul antisovietic şi îndoctrinaţi politic de către sovietici, viitoarea ofiţerime românească), Divizia 1 cavalerie, Divizia 3 infanterie, Divizia 6 infanterie, Divizia 7 infanterie-instrucţie, Divizia 8 cavalerie, Divizia 9 infanterie, Divizia 18 infanterie, Divizia 21 infanterie, unităţi ale Corpului 104 sovietic şi forţe sovietice din Armata 40.
200 de români dezertaţi din armata horthystă s-au înrolat ca voluntari
„În dimineaţa de 15 octombrie, cele trei corpuri române au reluat înaintarea. Pe măsură ce se apropiau de Munţii Meseş rezistenţa inamică era tot mai puternică şi mai organizată. Lupte violente s-au desfăşurat în tot cursul zilei, în zona localităţilor Popteleac şi Hida, în valea râului Almaş, pe care ploile îl transformaseră într-un serios obstacol. Gruparea inamică din zona Popteleac a fost înfrântă prin loviturile coordonate ale diviziilor 11 şi 21 infanterie. În zona comunei Hida inamicul dispunea de trupe de infanterie, artilerie şi aproximativ 10 tancuri. Unităţile Corpului 6 armată au trecut râul Almaşului sub focul inamicului, la est şi vest de Hida, obligând inamicul să se retragă din localitate; astfel trupele noastre au rupt apărarea inamicului din valea Almaşului şi până în seara zilei au ieşit de pe valea Agrijului, alt curs de apă umflat de ploi”, descrie Marin Pop evenimentele acelor zile. Istoricul adaugă că în timpul celor 11 zile de luptă pentru eliberarea Sălajului, peste 200 de români din rândurile celor care dezertaseră din armata horthystă sau din detaşamentele de muncă forţată horthyste, ascunşi în Munţii Meseşului şi Plopişului, s-au înrolat ca voluntari în rândurile armatei române.
Înaintarea trupelor române s-a lovit de rezistenţe puternice la poalele de sud-est ale Munţilor Meseş şi pe Someşul Mare, la Surduc. „Rezistenţa opusă de inamic a fost înverşunată. Cu toate acestea, unităţile Corpului de munte au rupt noua poziţie a trupelor inamice şi în seara zilei au ieşit pe malul Someşului la Surduc şi Tihău. În luptele crâncene pentru eliberarea Tihăului, Regimentul 2 dorobanţi a pierdut 15 oameni, 32 au fost răniţi şi 3 dispăruţi”, spune cercetătorul ştiinţific.
În urma atacurilor susţinute, Corpul 2 armată a reuşit să elibereze localităţile Gâlgău, Chechiş, Var, Borza, în timp ce Divizia 21 infanterie a bifat cucerirea un cap de pod peste râul Agrij.
Cele mai grele lupte s-au dat, potrivit lui Marin Pop, în fâşia de ofensivă a Corpului 6 armată, în depresiunea de la Jibou, cuprinsă între Munţii Meseş şi Munţii Lăpuş. Forţele militare au reuşit, totuşi, să ocupe culmile dominante din zonă - Dealul Curmătura, dealul cu cota 670, Dealul Mare şi Dealul Măgura.
Atacul hotărâtor, în 25 octombrie
Ofensiva a continuat, astfel că în zorii zilei de 17 octombrie, Corpul 2 armată a nimicit inamicul din partea estică a depresiunii Jibou, iar diviziile Corpului 6 armată au depăşit Munţii Meseş. Trupele s-au îndreptat spre Carei, pentru a elibera localitatea de sub ocupaţia hitleristă.
Atacul hotărâtor s-a dezlănţuit în zorii zilei de 25 octombrie, când ostaşii Regimentului 34 infanterie au pătruns în oraş. Sergentul Crăciun Constantin scoate de sub manta, de lângă inimă tricolorul pe care ostaşii din grupa lui îl poartă în luptă. Se apropie de centrul pieţii. Dintr-un subsol o rafală de armă automată. Militarii nu dau înapoi. Tricolorul trece prin gloanţe, fluturând în vântul de octombrie. Sergentul Crăciun Constantin, fruntaşul Vulpe Alexandru şi soldatul Neguloiu Alexandru apără cu trupul lor drapelul patriei. Au ajuns. Înalţă în centrul pieţii drapelul românesc la hotarele de vest ale ţării
subliniază istoricul sălăjean.
Într-o telegramă pe care comandantul armatei a –IV-a a adresat-o Consiliului de Miniştri de la Bucureşti, acesta scria: "În momentul când trupele Armatei a-IV-a române au cucerit prin lupte grele frontiera de nord-vest a României, eliberând pentru vecie ultimul colţ robit al pământului românesc, împărtăşim guvernului ţării bucuria şi mândria acestei fapte".
În aceeaşi zi, Grupul 18 Cercetare din Divizia 18, condus de căpitanul Dumitru Cristorian, care participase la luptele pentru eliberarea Sălajului, depăşea bornele de hotar ale ţării. Momentul emoţionant este descris de către căpitanul Cristorian, într-o notă în caietul său de front: „Când am depăşit vechea frontieră dintre România şi Ungaria, ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii Grupului 18 cercetare au sărutat pământul scump al patriei, după care ne-am avântat în urmărirea adversarului pe teritoriul Ungariei".
Ordinul general al ministrului de război al României consemna, în 26 octombrie 1944: „Ardealul sfânt, leagăn al românismului, furat printr-un odios dictat, oferit cu generozitate de dictatorii Europei magnaţilor unguri pentru întregirea latifundiilor lor, a revenit, prin luptă dreaptă şi jertfă vrednică, la patria din care a fost rupt".
Vă mai recomandăm: