11 noiembrie 1995 - ziua în care România l-a descoperit tardiv pe Corneliu Coposu. Cum a fost batjocorit Seniorul de sistemul postcomunist
0Pe 11 noiembrie, în urmă cu exact 20 de ani, inima lui Corneliu Coposu a încetat să mai bată. Decesul marelui om politic a acţionat ca şi un duş rece asupra societăţii româneşti care a părut să realizeze, brusc, cât de valoros a fost Seniorul.
”Face parte din mentalitatea noastră românească de a ne da seama de adevărata valoare a unei mari personalităţi, după cum a fost şi Corneliu Coposu, doar atunci când el nu mai este între noi”, crede istoricul Marin Pop.
„Culmea era – spunea, în cartea ”După Revoluţie”, Ion Diaconescu – că aceste manifestări veneau mai ales din partea celor care, până atunci, îl blamaseră şi îl batjocoriseră în fel şi chip. Totul părea ca o reparaţie postumă faţă de nedreptăţile pe care i le făcuseră cât fusese în viaţă”.
Campanie de denigrare
La această mentalitate specific românească se adaugă şi campania asiduă de denigrare dusă după 1989 de continuatorii comunismului în România, pe care Ion Diaconescu o explică astfel: „Cât a fost Coposu în viaţă, ca de altfel şi noi ceilalţi, care am evoluat pe aceleaşi coordonate, am fost huliţi, batjocoriţi, urâţi, nu pentru trecutul nostru, care de fapt merita toată cinstirea, ci pentru faptul că supravieţuisem genocidului comunist şi revenisem pe scena politică a ţării ca un act de acuzare, sau, dacă vreţi, martori ai acuzării pentru toate crimele şi nelegiuirile făcute în perioada comunistă. Chiar şi cei care nu colaboraseră cu regimul, dar se făcuseră vinovaţi prin simpla lor pasivitate erau deranjaţi de prezenţa noastră în viaţa politică a ţării. Puteam fi acceptaţi în istorie cu referire la acele vremi trecute dar, după părerea lor, n-aveam ce căuta în viaţa politică prezentă, căci le aminteam mereu de compromisurile lor”.
Potrivit istoricului Marin Pop, printre minciunile lansate cu scopul clar de a-l defăima pe Corneliu Coposu s-au numărat cele potrivit cărora Seniorul ar fi mare moşier la Bobota, că vrea să vânda ţara, că a trăit pe terasele Parisului în timp ce noi mâncam salam cu soia (care cred că nu se afla printre meniurile puşcăriilor comuniste unde a stat 17 ani Coposu), plus alte injurii şi calomnii (că ar fi fost homosexual, apoi că a fost amantul Doinei Cornea) toate scornite de către propaganda neocomunistă şi securistă în anii 90. Din păcate, aceste minciuni au prins chiar şi acasă la Corneliu Coposu, la Bobota, dar şi la Zalău şi la Şimleu Silvaniei, unde Corneliu Coposu a fost întâmpinat cu ostilitate după Revoluţie.
Regelui Mihai I i-a fost interzisă intrarea în ţară, pentru a participa la înmormântarea lui Coposu
Abuzurile regimului post-decembrist asupra lui Coposu s-au produs chiar şi la moartea acestuia, când Regelui Mihai nu i s-a permis să vină în ţară, pentru a participa la înmormântarea celui pe care îl considera prieten. ”Deşi Regele Mihai nu a renunţat niciodată la cetăţenia română, autorităţile din ţară nu-i recunoşteau calitatea de cetăţean român, astfel că Majestatea Sa avea nevoie de viză pentru a intra în România. În momentul în care Seniorul a murit şi Regele a vrut să vină la înmormântare, autorităţile pur şi simplu nu i-au acordat viza”, spune istoricul Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău.
Mesajul Majestăţii Sale în acel moment trist a fost adus în ţară de Regina Ana şi de Principesa Margareta, cărora li s-a permis să participe la funerarii.
„Dimensiunea sa etică l-a impus ca un necontestat reper şi simbol al valorilor esenţiale ale neamului nostru. Autoritatea sa morală a constituit coloana vertebrală a structurilor care, din decembrie 1989, au reunit toţi românii dornici să scoată ţara din impas. Prin caracterul său ferm a impus respect până şi adversarilor săi cei mai încrâncenaţi. Viaţa exemplară a acestui mare român a fost o pildă pentru toţi cei care l-au cunoscut (…) Dârz şi demn, a luptat până la sfârşit. Om al datoriei, suflet generos, fidel Ţării şi Coroanei, Corneliu Coposu a trăit prin dăruirea de sine”, spunea, în mesajul transmis românilor la moartea Seniorului, Majestatea Sa Regele Mihai I.
Corneliu Coposu nu a purtat ranchiună
Deşi nu au fost deloc puţini cei care i-au făcut extrem de mult rău Seniorului, el a găsit, în sufletul său mare, puterea de a-i ierta pe toţi. Chiar şi torţionarul Alexandru Vişinescu, care l-a chinuit pe vremea când era închis la Râmnicu Vâlcea, a avut parte de toleranţa Seniorului. În „Convorbiri cu Vartan Arachelian“, Corneliu Coposu povestea cum, după ’90, l-a întâlnit pe o stradă din Bucureşti pe unul dintre cei care i-au făcut viaţa un chin în închisorile comuniste: celebrul torţionar Alexandru Vişinescu, fostul director al închisorii din Râmnicu-Sărat, pe vremea în care Seniorul era încarcerat acolo. Coposu povesteşte că Vişinescu „era civil şi avea o figură de individ prosper“. Seniorul nu l-a recunoscut, motiv pentru care Vişinescu a avut incredibilul tupeu să-l apostrofeze: „Nu se poate, domnule Coposu, ca eu, care am avut atâţia deţinuţi, să vă recunosc, iar dumneavoastră, care aţi avut un singur director...“.
„L-am întrebat pe Vişinescu cum se descurca, se pensionase, avea o pensie de 6.000 de lei, o ducea foarte bine, se îngrijea de nepoţi. Da, n-am avut nici cel mai mic sentiment de repulsie faţă de el, pentru că am socotit că omul acesta, cu inconştienţa care îl caracteriza, a socotit că-şi face datoria faţă de partid şi faţă de stat, prin atitudinea lui de torţionar; dictase împotriva mea o serie de pedepse,care puteau determina moartea mea în puşcărie“, i-a povestit Seniorul lui VartanArachelian.
Puterea lui de iertare a fost exprimată, sugestiv, şi de cel ce avea să devină viitorul preşedinte al României, Emil Constantinescu: „Pentru că politica nu are preoţi, a trebuit să existe un om numit Corneliu Coposu, capabil să ia asupra lui păcatele ei. Printr-o alchimie, numai de el ştiută, a transformat fiecare umilinţă, în bunătate şi căldură umană. Şi-a plâns prietenii, dar a găsit puterea de a-şi compătimi călăii”.
Vă mai recomandăm:
Cum petrecea Corneliu Coposu sărbătorile creştine în detenţie, urmărit pas cu pas de Securitate
Minciunile istoriei: cum a fost "pictat" Corneliu Coposu drept un mare moşier şi un trădător de ţară