Care este semnificaţia culorilor în care sunt vopsite ouăle de Paşte. Tradiţii şi obiceiuri legate de simbolul sărbătorilor pascale
0Ouăle roşii reprezintă elementul central al sărbătorilor pascale, cea mai mare şi mai importantă sărbătoare a creştinilor. Tradiţia vopsirii ouălor în culori este, însă, mai veche decât creştinismul.
Legendele creştine leagă simbolul ouălor roşii de patimile lui Iisus. Se spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, când acestea l-au atins, s-au transformat în ouă roşii. Şi se mai spune că Sf. Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus un coş cu ouă pentru a-l dărui soldaţilor să-i permită să-şi vadă fiul, dar care s-au înroşit de sângele Mântuitorului stând sub cruce.
Ouăle roşii sunt considerate alimente sacre, iar luarea lor în derâdere este considerat un păcat. Ouăle simbolizează renaşterea, reîntinerirea. Ouăle vopsite sau împodobite erau dăruite primăvara, ca simbol al renaşterii, încă din era pre-creştină. În Egiptul antic, oul era simbolul legământului vieţii şi reprezenta totodată sicriul ori camera mortuară. În tradiţia populară românească, ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase: vindecă boli, au capacităţi protectoare. Ţăranul român le punea în brazdă pentru a spori astfel recoltele sau le îngropa în vie, pentru a feri viile de grindină.
Potrivit etnografului Ovidiu Focşa, de la Muzeul Etnografic al Moldovei, datina cea mai întâlnită a Paştilor este aceea de a face ouă roşii şi ouă încondeiate: ”În baza vechilor credinţe (cosmogonice şi solare) legate de apariţia lumii, urzirea timpului ar fi avut legătură cu oul primordial, hiperbolizat, ce pluteşte pe apele oceanului. Odată cu trecerea timpului, oul a devenit un simbol creştin, bazat şi pe suportul legendelor apocrife devenind emblema acestor zile de sărbătoare. Faptul că este asociat Învierii lui Hristos, a făcut din oul roşu un element nelipsit de la masa de Paşte.
Specialistul explică şi care sunt culorile cele mai folosite pentru încondeierea ouălor şi ce reprezintă ele. „Alături de roşu, folosit în nuanţe domolite (culoarea vitalităţii), se foloseşte culoarea galbenă, (lumina Soarelui, grânele înspicate, dar şi paloarea cerii), verdele (speranţa şi renaşterea), negru (eternitatea)“, spune etnograful. De asemenea, culoarea violet – stăpânire de sine, răbdare, încrederea în dreptate, iar albastrul, sănătatea şi vitalitatea.
În trecut, ouăle roşii erau folosite în rituri de fertilitate, simbolizând renaşterea naturii, însoţind sărbătorile de primăvară legate de începutul noului an agricol, iar ouăle vopsite în galben erau date de pomană de sufletul morţilor.
În afara ouălor vopsite, la români există o adevărată artă a încondeierii ouălor, unică în lume. În vechime, exista convingerea că oul încondeiat este păzitor de duhuri necurate, iar oul roşu se întrebuinţa ca talisman.
Ciocnitul ouălor semnifică sacrificiul divinităţii şi se face după reguli precise: persoana mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocneşte capul oului de capul oului ţinut în mână de partener, în timp ce rosteşte cunoscuta formulă “Hristos a Înviat!”, la care se răspunde “Adevărat a Înviat!”.
În anumite zone ale ţării, românii au obiceiul ca, în dimineata din duminica Paştelui, să-şi spele faţa cu apă în care pun ouă roşii şi monede, având credinţa că astfel vor avea un an îmbelşugat şi vor fi frumoşi şi sănătoşi precum oul roşu. După consumarea ouălor, ţăranii păstrează cojile roşii pentru a le pune în brazde, la arat, crezând că, astfel, pământul va da rod bun.