Un fost deţinut politic din Mehedinţi: „Îi urez regelui multă sănătate, fericire şi să trăiască peste 100 de ani, să facă ţara aşa cum a fost înainte”

Tabloul regelui Mihai stă la loc de frunte în sediul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Drobeta Turnu Severin. Regele este iubit de cei care au fost întemniţaţi în închisorile comuniste şi îi doresc acestuia de  Ziua Regatului Român, multă sănătate şi viaţă lungă.

Fostul deţinut politic Dumitru Dragomir este unul din românii care îşi doresc ca România să redevină monarhie constituţională: „Dacă noi după aşa zisa revoluţie aveam ca formă de guvernământ o monarhie constituţională poate ţara noastră era în altă situaţie, nicidecum în situaţia în care este acum”. Fostul deţinut politic îşi doreşte o Monarhie Constituţională ca soluţie viabilă pentru însănătoşirea grabnică a instituţiilor fundamentale ale statului, dar şi pentru recuperarea grabnică a unui timp în care evoluţia României a fost făcută cu încetinitorul.

„Se trăia foarte bine, era libertate, era credinţă, dreptate, adevăr. Politicienii erau oameni aleşi, care nu trăiau pe banii contribuabililor, fiecare avea o situaţie materială bună. Constituţia de atunci era respectată, nu ca acum când fiecare face ce-l taie capul. Nu era egoismul, furtul, minciuna, corupţia de acum”

îşi aminteşte fostul deţinut politic vremurile când România era condusă de regele Mihai.

Pentru ziua de astăzi, Dumitru Dragomir îi transmite regelui urări de sănătate şi viaţă lungă: „Îi urez multă sănătate, fericire şi să trăiască peste 100 de ani, să facă ţara aşa cum a fost înainte. Să dispară corupţia asta, lupta pentru ciolan, pentru putere”.

Fostul deţinut politic Dumitru Dragomir avea 16 ani când regele a fost obligat să plece din ţară. Severineanul care a petrecut mulţi ani din viaţă în temniţele comuniste pentru că s-a opus regimului, îşi aminteşte acest moment trist din istoria naţională.

„În momentul în care regele Carol al II-lea a părăsit ţara, atunci Mihai, deşi avea numai 14 ani, a fost încoronat şi a luat regenţa României.  Din acel moment ţara s-a schimbat în bine fiindcă regele Carol a refuzat să mai vină în ţară să-şi continue regenţa.

Regele Mihai a moştenit eroismul de la bunicii lui şi când au fost luptele din Crimeea, dânsul s-a dus de multe ori pe front şi a încurajat ostaşii români.

În 1946, de Sfântul Mihail şi Gavril, au fost mari manifestaţii în ţară de ziua regelui, la care au participat elevi, studenţi. Atunci doctor Petru Groza cu Ana Pauker au făcut grupuri de contramanifestanţi contra regelui, moment  care s-a soldat cu sute de morţi şi arestări. Regele a ieşit la balcon ca să amelioreze aceste manifestaţii  şi a plecat la Palatul său de la Săvârşin. După executarea mareşalului Antonescu în 1946 văzând că lucrurile luaseră o mare întorsătură politică în România, el a căutat să rupă relaţiile cu ruşii. Dar Lucreţiu Pătrăşcanu, când s-a făcut comasarea tuturor partidelor partidelor care au format Blocul Naţional Democrat, a spus că este ordinul Moscovei ca partidele istorice, PNL şi PNŢCD, să fie scoase din acest bloc. De fapt şi alegerile din 1946 au fost falsificate deoarece au ieşit cu 76,8 la sută partidele istorice dar s-au inversat datele şi au pus acest procent la Partidul Comunist”, îşi aminteşte severineanul Dumitru Dragomir.

Regele Mihai, împreună cu politicienii care s-au aflat în jurul său, a conştientizat încă de la începutul anilor ’40 pericolul pe care îl reprezentau Uniunea Sovietică şi comunismul bolşevic pentru România. Începând din 6 martie 1945, când, cu ajutorul Moscovei, se instaura primul guvern comunist de la Bucureşti, şi până la abdicarea sa în decembrie 1947, regele Mihai s-a opus prin diverse forme de protest lichidării democraţiei politice care urma să aibă ca rezultat instaurarea dictaturii comuniste

„Fiindcă Mareşalul Antonescu nu a vrut să semneze armistiţiul între Uniunea Sovietică  şi România contra Germaniei, Petru Groza fiind numit de Moscova prim-ministru a luat decizia să-l înlăture pe rege şi să-l oblige să părăsească ţara. Din  8 noiembrie 1946 până în 30 decembrie 1947 s-au făcut toate demersurile cu dispoziţia Moscovei pentru a prelua puterea şi a-l îndepărta pe rege din ţară. Apoi s-a format armata populară după scheletul diviziei Tudor Vladimirescu, Horia, Cloşca şi Crişan, divizii venite din Uniunea Sovietică şi formate după principiul Anei Pauker. În seara zilei de 30 decembrie 1947 a venit un pluton înarmat, condus de Emil Bodnăraş, au tăiat toate firele telefonice de la Casa Regală, au intrat înarmaţi Petru Groza cu Vişinski, au pus pistolele pe masă şi i-au spus Rege <<ori părăseşti ţara ori vei avea soarta lui Antonescu>>. Atunci regele a decis să părăsească ţara, dar a spus că va reveni”, spune fostul deţinut politic.