Secretele unei comori de argint: tezaurul de monede imperiale romane descoperit la Strîmptu
0Tezaurul de la Strîmptu, descoperit în 1910, fusese ascuns din cauza atacurilor carpilor şi goţilor, începute din anul 248. Localitatea Strîmptu este în strânsă legătură cu drumul care unea Drobeta cu castrul de la Bumbeşti, de unde continua un drum spre Transilvania. Era totodată calea care lega Apulum, principalul nod de drumuri al Daciei romane, de Dunăre prin Sarmizegetusa, pasul Vîlcan, Drobeta.
Tezaurul a fost descoperit în anul 1910, pe teritoriul localităţii Strîmptu, la acea vreme aparţinătoare judeţului Mehedinţi (actualmente parte a comunei Slivileşti – judeţul Gorj), de către un locuitor care se chema Geană, aşa cum reiese din documentele păstrate în dosarele Muzeului naţional de antichităţi. Din monedele descoperite, au ajuns la muzeu 98 de exemplare.
„Tezaurul face parte din marea grupă a tezaurelor ce încep cu monede de la Septimiu Sever şi se încheie cu antoniniani de pe la mijlocul secolului al III-lea. Grupa aceasta este cunoscută prin numeroase descoperiri de tezaure, atât pe teritoriul Olteniei, cât şi pe cel al Transilvaniei”, spune istoricul Bucur Mitrea („Un tezaur de monede romane imperiale din Vestul Olteniei”). Din categoria menţionată amintim tezaurele de la Brădiceni, Slobozia, Moţăţei, Băleşti, etc.
Istoricii au ajuns la concluzia că acest tezaur a fost cel mai probabil ascuns pe fondul incursiunilor carpilor şi mai târziu ale carpo-goţilor.
Emise în atelierul de la Roma
Şirul monedelor din acest tezaur începe cu Septimiu Sever. ”Cu acest împărat, conţinutul în argint al monedei romane scade şi procesul acesta va continua pe acelaşi plan şi în aceeaşi direcţie sub împăraţii următori, ca una din manifestările crizei orânduirii sclavagiste. Pentru a face faţă crizei economice şi sociale în care se zbătea orânduirea sclavagistă, cel puţin sub raportul financiar, sub Caracalla s-a emis un nou nominal care va purta numele Împăratului Antoninianus. Alături de ultimul nominal a continuat să fie emis şi vechiul nonimal care era denarul de argint”, precizează Bucur Mitrea.
Istoricul mai spune că atelierul de bază în care au fost emise monedele din acest tezaur este cel de la Roma, ceea ce înseamnă că Dacia până pe la mijlocul secolului al III-lea era alimentată cu monede emise în capitala imperiului.
Tezaurul de la Şişeşti
Nu este singurul tezaur ascuns în pământul Daciei de sud-vest în spre mijlocul secolului al III, unul fiind cel de la Şişeşti (Mehedinţi), după cum scrie D. Tudor în „Oltenia romană” şi care conţine 151 de monede romane din argint ce se înşiruiesc din secolul II până la Trebonianus Gallus. Tezaurul de la Şişeşti a fost găsit la 8 aprilie 1915 într-o ulcică de nişte ţărani, la lucrul pământului, pe locul numit „Conacul Mirceştilor”. Neînţelegându-se la împărţirea lui, jandarmul care a intervenit a confiscat din întregul conţinut al ulcelei 126 de piese, care au fost încredinţate Muzeului Regiunii Porţilor de Fier din Drobeta Turnu Severin. El conţine numai monede romane de la împăraţii Alexandru Sever până la Volusian, cu excepţia numai a trei monede, una de după moartea lui Antonin Piul, alte două de la Septimiu Sever şi Caracalla.
În opinia lui Bucur Mitrea, tezaurul de la Şişeşti se plasează geografic pe drumul roman ce vine dinspre pasul Vîlcan spre Drobeta. „Pe baza acestor două îngropări sigure de tezaure, cred că este posibil să presupunem o pătrundere a dacilor liberi dinspre nord, având ca obiectiv oraşul Drobeta. În timpul scurtei domnii a lui Trebonianus Gallus, pentru a-şi asigura pacea cu goţii la Dunăre, împăratul le-a plătit un tribut anual. În aceste condiţii este probabil că atât dacii liberi sau poate carpii nu au rămas inactivi. Este posibil ca tezaurele menţionate să fi fost îngropate în urma incursiunilor lor, în aceste vremuri tulburi”, a precizat Bucur Mitrea.
Citeşte şi: