Adevărata origine a numelui „Drobeta Turnu Severin“. Fiecare dintre cele trei cuvinte datează din alt secol
0Denumirea întreagă a municipiului „Drobeta Turnu Severin” datează din primăvara anului 1972. „Adevărul“ vă explică însă de unde vine fiecare dintre cele trei părţi care altcătuiesc această denumire.
Denumirea oficială dată acestei aşezări în primăvara anului 1833, când s-a hotărât construirea sa în câmpul Severinului, a fost cea de oraşul „Severinul” şi această denumire s-a menţinut până în al optulea deceniu al secolului al XIX-lea, când această denumire a fost înlocuită cu cea de Turnu Severin. Denumirea „Severinul” fixată acestei aşezări nu a fost întâmplătoare, ci preluarea unui toponimic mai vechi despre realităţi româneşti din acest loc, respectiv cetatea Severinului, moşia Câmpul Severinului şi apoi satul Severinul, aşezare care a precedat înfiinţarea oraşului modern Severinul cu începere din anul 1833 şi care a fost înglobată treptat de acest oraş.
„Ocupându-ne de cercetarea trecutului feudal al acestor locuri, în anul 1974 am reuşit să relevăm, pe bază de documente autentice depistate până la acea dată, existenţa satului de ţărani liberi Severinul începând cu anii 1778-1780. Continuând cercetarea documentelor din arhive, la Filiala Arhivelor Statului din Sibiu am descoperit o statistică nominală a populaţiei din aşezările judeţului Mehedinţi în vederea stabilirii obligaţiilor ei fiscale. În acest document datat 1727, am descoperit catagrafiată populaţie şi pe moşia Severinului, adică a satului Severinul, sat pe care documentele rămase de la Friederich Schwantz, considerate ca foarte exacte şi demne de toată crezarea, nu-l menţionează”, precizează istoricul severinean Nicolae Chipurici.
Un sat de moşneni numit „Severinul”
Documentul prezentat şi datele sale corectează omisiunea lui Friederich Schwantz („Registrul tuturor localităţilor cuprinse în harta Olteniei, lucrare terminată în 1723) şi C. M. Roth, completează documentaţia despre istoricul Severinului şi atestă, în câmpul Severinului, un sat de moşneni numit „Severinul”, aşezare bine închegată şi statornicită aici la 1727. Deci, cu o jumătate de secol diferenţă de ceea ce se cunoştea până în prezent.
De pază la graniţa Ţării Româneşti
„Potrivit datelor din document, moşia Severinului făcea parte din categoria celor mărginaşe, adică de la graniţa ţării. Din această situaţie, pentru populaţia satului Severinul rezultau obligaţii speciale, militare, de pază şi apărare la graniţa Ţării Româneşti dinspre sud-vest. De altfel, moşia este prezentată ca fiind a căpitanilor locali Antonie şi Barbu, ceea ce este de natură să susţină afirmaţia cu privire la rolul militar ce revenea şi populaţiei acestui sat de la marginea ţării”, mai spune Nicolae Chipurici.
Cei doi căpitani erau urmaşi ai feciorilor lui Avram şi Dumitru din Cerneţi, înstăpâniţi, în anul 1667, de către domnie cu moşia Severinului, moşie la acea dată nepopulată. Moşia era stăpânită în devălmăşie cu ceilalţi moşneni severineni. Între timp, în partea sa dinspre sud-vest, la Dunăre, se înfiripase satul Vadul Cladovei, ulterior numit Schela Cladovei. Satul Severin se afla în partea de nord-est a moşiei cu acelaşi nume, înspre Cerneţi, se învecina cu moşia Cerneţi a mănăstirilor Govora şi Tismana şi cu moşia Bresniţa a mănăstirii Tismana.
Citeşte şi: