„Sophia“, ultimul roman semnat Suzan Mehmet, în curând în librării
0Ultima apariţie editorială a tulcencei Suzan Mehmet va putea fi găsită în viitorul apropiat în mai multe lanţuri de librării din ţară.
Primul pas este lansarea oficială a romanului „Sophia“, care va avea loc la la Bookfest. În curând, acesta va putea fi găsit în librăriile Cărtureşti (Bucureşti, Braşov, Sibiu, Constanţa, Cluj, Timisoara, Iaşi etc), Librarium (Bastilia-Bucureşti, BookCorner-Cluj, Cartea de nisip -Timişoara, Avantgarde-Iaşi), CLB (Eminescu, Sadoveanu), Okian-Braşov, Librăria MNLR.
Cei care doresc să achiziţioneze un exemplar înainte de a apărea în librării o pot face prin comandă la office@edituratracusarte.ro, vanzari@edituratracusarte.ro,
sau pe site-ul editurii.
Născută la data de 17 decembrie 1969, la Tulcea, Suzan Mehmet este absolventă a Colegiului Spiru Haret, apoi a urmat cursurile Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport, iar în 2011 a absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul USH Bucureşti. A lucrat ca redactor pentru cotidianul tulcean Acum, pentru Jurnalul Naţional, director al cotidianului Obiectiv, actualmente director al Institutului Cultural Român, filiala Tulcea.
A publicat, până acum: Capital de toleranţă, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 1998; Ieri bisect. Bucureşti, Editura Curtea Veche, 1999; Eul dement, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2000; Sau nu, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2001; Les Maux au Coeur. Rodez: Le Fil d' Ariane, Collection Plume, 2006 (traducere); Vortex, Constanţa, Editura Ex Ponto, 2008, iar în 2013, Sophia, Tracus Arte.
Fragment
Fiecare duminică era o sărbătoare în casa familiei Achim. De ani de zile, doamna îşi primea cu regularitate musafirii, iar în aburul acelor cafele povestite îndelung, după mese îndestulate şi pretenţioase, întâlnirile deveneau mai tot timpul prilej de confesiune, ori de polemici, de simple dezbateri, sau chiar dispute efervescente pe diverse teme politice. Evident, total curgea pe un ton cât se poate de cordial, cu un pahar de coniac alături, fără ranchiuni şi fără miză. Casa de pe strada Livezii devenise pentru prietenii şi rudele Achimilor un fel de salon aristocratic apărut ca o oază în tumultul şi nebunia Capitalei, şi-a unei lumi aflată permanent în schimbare, instabilă, rece, ba chiar neprincipală.