Teleportare în trecut. „Sub loviturile biciului“, documentarul despre pedeapsa cu biciul în Anglia interbelică
0Răsfoind colecţia vechilor reviste de la Secţia Documantar-Periodice a Bibliotecii Judeţene Timiş, ne-a atras atenţia un amplu material cu titlul „Sub loviturile biciului”.
O vizită la nou deschisa Secţie Documantar-Periodice a Bibliotecii Judeţene Timiş, te poate duce într-o călătorie în trecut. Vechile ziare te duc într-o lume fascinantă. Răsfoind coleţcia vechilor reviste, ne-a atras atenţia un amplu material cu titlul „Sub loviturile biciului“, care vorbeşte despre practicile folosite în Anglia pentru diferite pedepese.
„Locuitorii cari populează cartierul londonez Mayfair au putut asista la condamnarea la care au fost supuşi gangsterii din lumea bună, Harley şi Wilmer, să fie biciuiţi.
Pisica cu 9 cozi, cum i se spune în termeni populari acestui instrument de tortură, îşi exercită încă teroarea asupra celor cari contravin legilor sociale. Cu toate protestele doamenelor umanitariste, cu toate lacrimile ca această pedeapsă să fie suprimată, nu s-a ajuns la înduplecarea acelora ce o menţin.
Mayfair este cartierul, după aprecierile unui poliţist de la Scotland Yard, cel mai destrăbălat al Londrei. Aici se găsesc speluncile suspecte unde se fac orgii clandestine, chiar când aceste spelunci au aerul unir localuri de noapte ultra şic...
Ca peste tot în Londra, mai ales în cartierul Mayfair, scotland Yard-ul, celebra poliţie, îşi are oamenii ei. Bineînţeles aceşti oameni nu sunt cunoscuţi, ei fiind recrutaţi de cele mai multe ori din lumea însăşi a celebrului cartier. Astfel un gigolo a putut să dea pe mâna poliţiei pe o celebră ţiitoare a unui club clandestin, Billy Joyce. La ancheta făcută s-a putut descoperi că această interlopă patroană organiza faimoase orgii. Deasemenei a fost arestată o altă patroană celebră, Minie Pouche, care organiza impudice reuniuni femenine, recrutând, pentru aceasta, femei din lumea bună, prin agentele speciale care lucrau pentru ea...
Perechea Ruby Hop-Harold Newdon, face şi ea parte din clientela Scotland Yardului în cartierul Mayfair. Acest cuplu întreţinea, într-o casă cu o faţadă severă, un salon unde se petreceau cele mai fantastice destrăbălări. Poliţia a putut surprinde asupra faptului la o descindere clientela recrutată care se deda la pervrsităţi abominabile şi la beţii de cocaonă, haşiş şi mai ales a acelei ierbi mexicane, numită <marijuana> din familia haşişului şi cunoscută de amatorii ei sub numele de <praful nebuniei>”, aflăm la începutul poveştii.
Poliţia londoneză a pus mâna pe doi dintre liderii lumii interlope, Harley şi Wilmer care au fost pedepsiţi exemplar, fiind bătuţi cu biciul.
„Cum banda se compunea din membrii ai aristocraţiei, mai multe personalităţi din lumea lor au intervenit pe lângă excelenţa sa samuel Hoare, spre a evita ruşinoasa pedeapsă cu biciul, bine meritată de altfel de către aceşti gangsteri din lumea bună. Bineînţeles, excelenţa sa nici n-a vrut să audă. Harley şi Wilmer au suportat biciuirea.
Deşi comunicatul oficial spune că pedeapsa a fost suportată fără ca cei doi să crâcnească sau să se plângă, cei iniţiaţi susţin că toată închisoarea a răsunat de urletele lor, într-atât, încât ceilalţi deţinuţi au fost cuprinşi de o isterie colectivă“, mai aflăm din reportaj.
Biciuirea cu „Pisica cu nouă cozi“
Apoi, ni se descrie acest instrument clasic de tortură, „Pisica cu nouă cozi”.
„Regulamentar, el este format dintr-un mâner de 35 de cm., de vârful căruia sunt prinse nouă cozi, fiecare terminată cu un nod obişnuit. Asta e tot. Altă dată o bilă de plumb îngreuia fiecare nod, cauzând răni grave celui bătut. Astăzi instrumentul a fost ameliorat.
Toţi condamnaţii veniţi din rândurile de jos, urlă groaznic în timpul când sunt biciuiţi, povesteşte gardianul. Aceste urlete sunt presărate de înjurături grosolane, de blesteme obscene, de ameninţări.
Pedeapsa cu biciul o aplicăm pentru că credem în eficacitatea ei. Vă dau ca exemplu cazul unui deţinut Wilfred Nicolas, care a fost de mai multe ori biciuit cu câte 20 de lovituri. Acesta era condamnat pentru trafic de carne vie. În afară de durerea cumplită pe care o provoacă această pedeapsă corporală, sunt semnele care rămân să amintească pentru totdeauna nelegiuitorului că a fost pedepsit pentru faptele comise“.
Cei condamnaţi cu biciuirea sunt puşi pe un scaun care are la bază două curele de care sunt prinse picioarele condamnatului.
„În mijloc e o a treia curea căptuşită cu plută, care vine în direcţia rinichilor celui condamnat, ca să-i ferească. Deasupra o bară transversală mobilă are deasemenea două curele de care sunt prinse mâinile condamnatului... Deasemenea în jurul gâtului i se pune un guler de plută ca şi această parte sensibilă a corpului să fie protejată. La această corecţie corporală asistă directorul închisorii, medicul, gardianul şef, şase gardieni şi călăul. Directorul comandă începutul loviturilor printr-un semn făcut călăului. Apoi un şuerat sfâşie aerul. Un şuerat mat. Un ţipăt surd sau strident, după cum se întâmplă, isbucneşte concomitetnt cu numărătoarea <unu>. Un al doilea şuerat e urmat de un al doilea strigăt concomitent cu <doui>, care este lovitura ce mai grea.
După aceste două lovituri, medicul se apropie de condamnat, îi ia pulsul, îi ascultă inima, îi verifică pupilele pentru că de multe ori cei condamnaţi să fie biciuiţi simulează moartea sau nebunia. Când medicul constată că nu e vorba de niciuna dintre aceste două, se întoarce spre călău, spunându-I că poate continua. Urmează restul loviturilor, după cantitatea pedepsei acordată…La prima ţîşnitură de sânge biciuirea este oprită…
Astăzi, când biciul e fără bumbi de plumb şi când pedeaspa se face în prezenţa medicului, cazurile mortale aproape au dispărut“, am mai putut afla în revista apărută în perioada interbelică.
Citiţi şi: