Povestea ţarului născut la Lipova. Este considerat principalul artizan al apariţiei Voivodinei sârbeşti
0Jovan Nenad, conducătorul războiului sârbilor din Voivodina, în perioada 1526-1527, s-a născut la Lipova, o localitate aflată astăzi în judeţul Arad.
Jovan Nenad sau Crni Jovan (Ivan cel Negru) s-a născut în 1492, la Lipova (atunci în Regatul Ungariei). Se presupune că a primit renumele de „negru”, după un semn din naştere pe o avea pe o parte a obrazului.
Analizând însă viaţa lui Jovan, negrul i se potrivşte perfect, susţin istoricii.
Jovan provenea dintr-o familie de ţărani, însă îi plăcea să spunea că se trage dintr-o veche familie de prinţi.
Istoricii nu au putut demonstra însă acest lucru. Jovan, ca mulţi alţi sârbi, au luptat şi el în bătălia de la Mohacs, în care Regatul Ungaria a fost înfrântă de trupele Imperiului Otoman. Apoi a servit pentru Ioan Zapolya, fost voievod al Transilvaniei (între 1526-1540), viitor rege al Ungarie.
Sârbii au emigrat în număr mare pe teritoriul Regatului Ungariei, în fuga lor de cuceritorii turci. Zapolya a încercat să îi organizeze pe sârbi pentru a putea face faţă asalturilor otomane, astfel că în fruntea regimetului sârbesc din regiunea Bacika (din nordul Voivodinei), l-a pus pe Jovan Nenad.
Acesta a intrat însă în conflict cu nobilii şi ţăranii maghiari din această regiune.
Încă din 1526, Jovan a atacat şi cucerit Subotica, profitând şi de faptul că izbucnit şi conflictul intern între habsburgi şi maghiari. La Subotica avea să îşi alcătuiască propria curte. S-a aflat mereu în lupte cu nobilii şi ţăranii.
Jovan s-a autoproclamat ţar, dorind să alcătuiască un voevodat sârbesc în Sudul Ungariei (regiunea încorpora comitate precum Virovitica, Pozega, Srijem (astăzi în Croaţia), Bacika, Kovin (azi în Serbia), Timiş şi Torontal (azi în România).
A şi reuşit să alcătuiască un mic regat, cu centrul la Subotica.
Împăratul Ferdinand I de Habsburg, aflat în conflict cu Ioan Zapolya, s-a bucurat de incursiunile lui Jovan. Ferdinand I l-a rugat pe episcopul Révay Ferenc să poartă discuţii cu Jovan, pentru a lupta alături de el.
În 22 mai 1527, la Seiuş (azi în judeţul Arad), Jovan a învins trupele conduse de Péter Perényi (voievod al Transilvaniei), intrând astfel în Ardeal, atacând castelul de la Hunedoara, a prădat Haţegul, unde a ucis şi populaţia românească, chiar dacă erau ortodocşi ca şi sârbii.
Populaţia a început să pună mâna pe arme, de nobili, ţărani, la preoţi şi învăţători. Trupele lui Jovan au început să slăbească. Mulţi au început să dezerteze încă de după bătălia de la Seiuş. Însuşi Ferdinand I i-a poruncit lui Jovan să lase deoparte prădările şi crimele, dar fără succes.
Perényi şi Czibak Imre, episcopul de la Oradea, au condus lupta decisivă împotriva sârbilor, lângă Szeged.
Sârbii au fost înfrâţii şi au fugit pe teritoriile aflate sub conducerea Imperiului Otoman.
Jovan a fugit la Szeged, unde avea să fie ucis. Capul tăiat l-au trimis la Zapolya, la Buda.
În timpul Revoluţiei din 1848, sârbii au încercat să alcătuiască un stat sârbesc în Voivodina, cu gândul la Jovan Nenad. Sârbii îl consideră şi azi pe Jovan Nenad un erou naţional. Este eroul care a dus la crearea Voivodinei sârbeşti. Acesta are o statuie ridicată în Subotica, ridicată după Trianon, arătând victoria sârbilor asupra ungurilor. În 1941, după ce o parte din regiune a intrat din nou în componanţa Ungariei, statuia a fost dărâmată. După al doilea Război Mondial, statuia lui Jovan a fost repusă.