O familie cu credit în franci elveţieni a ajuns să aibă o rată mai mare decât venitul: „Fără pensia părinţilor, nu ne-am descurca”
0O familie din Timişoara, care a accesat în 2007, împreună cu păinţii, un credit de 65.000 de franci elveţieni, singura monedă în care se putea împrumuta, a ajuns să plătească acum o rată care depăşeşte venitul ambilor soţi. Claudia Groza, profesoară la o şcoală din oraş, susţine că fără ajutorul părinţilor pensionari ei şi soţului le-ar fi imposibil să achite ratele.
Claudia Groza şi soţul ei au accesat în 2007 un credit ipotecar de 65.000 de franci elveţieni. Creditul era singura soluţie a celor doi soţi pentru achiziţionarea unui apartament, iar potrivit Claudiei Groza, francul elveţian era singura monedă în care cei doi soţi se puteau împrumuta astfel încât rata să nu depăşească 30 la sută din venitul familiei. Chiar şi aşa, pentru obţinerea sumei necesare achiziţionării apartamentului, a fost nevoie ca şi părinţii să acceseze un credit, ajungându-se la o rată totală de 750 de franci, aproximativ 1.700 de lei, la momentul accesării creditului.
Înainte de ultimele creşteri ale francului, rata familiei Groza a ajuns la 2.900 de lei. La cursul din prezent al francului elveţian rata ar fi peste 3.300 de lei. „În momentul de faţă rata este mai mare decât venitul familiei noastre. Dacă nu ar fi pensia părinţilor, din care luăm 1.000 de lei, nu ne-am descurca”, a declarat Claudia Groza pentru „Adevăriul”.
Pe lângă problemele cauzate de creşterea francului elveţian, Claudia Groza reclamă şi două contracte adiţionale menite să o ajute, dar care s-au dovedit a fi în realitate o mare ţeapă. Claudia Groza susţine că la început cea mai mare parte a ratei pe care o plătea reprezenta dobânda, iar o mică parte era creditul efectiv. După prima creştere a francului, în 2010, a fost chemată la bancă să semneze un act adiţional prin care banca se oferea să o ajute, dându-i posibilitatea să plătească jumătate din credit şi jumătate dobândă.
„În realitate noi am fost scutiţi de o parte din dobândă. Rată (n.r. credit efectiv) nu am plătit deloc. La sfârşitul unui an ne-au chemat să semnăm un al doilea act adiţional, în care au scris că suntem de acord să se calculeze rata conform unei formule în care este inclusă şi o marjă a băncii. Ni s-au pus actele în faţă, nu ni l-au dat acasă. Ne-au spus că atunci e oferta şi trebuie să semnăm. Pentru mine era mai mult decât chineză. Am scos 65.000 de franci şi după 6 ani de zile când am fost să încercăm o refinanţare ni s-a spus că mai avem de plătit 63.000 de franci. Tot ce am plătit au fost dobânzi”, a declarat Claudia Groza.
Pentru aceste acte adiţionale, pe care le-a semnat, Claudia Groza a dat banca în judecată. „Am contestat modul de calcul al dobânzii pe care banca îl calculează cum vrea ea, conform unui indice de referinţă doar de bancă ştiut. Am contestat un comision de administrare pe care îl considerăm abuziv şi există suficeinte speţe care arată că e abuziv, câştigate înaintea noastră. De asemenea, am contestat două acte adiţionale semnate de clientă cu banca prin care i se îngreuna situaţia în sensul că i se majoraru dobânzile, iar contestarea acelor acte s-a făcut pentru o cauză imorală şi injustă”, a declarat avocatul Claudiei Groza, Alexandru Cătălin Puşa.
Întrebat dacă i se poate imputa ceva băncii atâta timp cât clienta a semnat actele adiţionale, fiind de acord, practic, cu condiţiile bănci, avocatul a spus că „i se poate imputa o cauză imorală şi injustă”. „Clienta era chemată la bancă prin sms să meargă să îşi reeşaloneze datoriile în contextul crizei economice pentru a găsi o soluţie mai favorbilă pentru ea. În realitate, actele adiţionale îi creau o situaţie mai grea decât înainte de a le semna. Banca te cheamă să îţi facă o favoare şi de fapt te îngroapă mai tare”, a mai declarat avocatul care o reprezintă pe Claudia Groza.