LECŢIE DE CARACTER: echipa de transplant de la Anestezie şi Terapie Intensivă lucrează fără să ceară salarii
0Specialiştii din această echipă de la Spitalul Judeţean lucrează în timpul liber, fără pretenţii băneşti. Zece asistente şi 12 medici participă voluntar la prelevarea de organe de la pacienţii aflaţi în moarte cerebrală.
Rinichii şi ficatul unei femei de 40 de ani aflată în moarte cerebrală dau astăzi o şansă la viaţă unor oameni pentru care singura speranţă de supravieţuire o reprezintă un transplant. Organele au fost prelevate noaptea trecută, de o echipă de medici şi asistente pentru care dorinţa de a ajuta e suficient de mare încât să-i determine să muncească voluntar, în afara programului de lucru şi fără vreo remuneraţie.
„Voluntariatul e o chestie normală, peste tot în lume”, spune, cu modestie, Dan Ilincariu, coordonator regional de transplant. Acesta conduce în prezent o echipă formată din 12 doctori şi zece asistente, cu o medie de vârstă cuprinsă între 24 şi 45 de ani şi cu o mare dorinţă de a salva vieţi. „Pacienţii sunt instabili, este nevoie de multă muncă pentru a-i echilibra. Stăm tot timpul cu ei, pentru că totul se poate schimba de la o secundă la alta”, a explicat Claudiu Neamţu, medic specialist ATI.
Membrii echipei care participă la prelevarea de organe la Spitalul Judeţean din Timişoara spun că s-au alăturat fără să stea pe gânduri acestei activităţi. „Ne-am oferit singuri, din dorinţa de a ajuta alte persoane. Lucrăm ceea ce ne-am ales”, a declarat asistenta Roxana Avram. Nici subfinanţarea sistemului de sănătate, nici lipsurile materiale nu îi abat pe membrii echipei de transplant de la drumul lor. „Nu e o problemă de câte ore ne aflăm la spital, oricând am lua-o de la capăt”, adaugă asistenta medicală Mihaela Deac.
Un rol important în crearea echipei de voluntari de la Timişoara îl are medicul Dorel Săndesc. „Nu poţi să concentrezi personalul care e în tură pe un potenţial donor. Singura soluţie acceptabilă a fost să creăm un grup de entuziaşti care au vrut să participe la asta”, a spus şeful Clinicii de Anestezie şi Terapie Intensivă. „Important e, când ai asemenea proiecte, să te dedici neaşteptând o plată imediată”, a adăugat acesta.
Modelul spaniol
În Spania, medicii care participă la prelevarea de organe sunt plătiţi pentru munca lor. Acolo există trei coordonatori de transplant la fiecare tură de opt ore, în fiecare spital, în timp ce în România există cinci coordonatori de transplant în întreaga ţară.