Comemorarea lui Pavel Chinezu, genialul comite care a condus Timişul timp de 16 ani

În 24 noiembrie 1494 s-a stins din viaţă Pavel Chinezu (Paul Chinezu/Kinizsi Pál/Paulo de Kynys), care a fost 16 ani comite de Timiş.

Pavel Chinezu a fost comite de Timiş şi căpitan general al armatei Regatului Ungariei, în cei 16 ani în care a ocupat această funcţie consolidându-se atât potenţialul economic al Banatului, cât şi importanţa militară a regiunii.
 

Pavel Chinezu s-a născut în jurul anului 1432, asupra locului naşterii sale circulând o mulţime de variante. Mai mulţi istorici au susţinut că era născut în Banat iar legenda atribuie denumirea comunei Satchinez de numele lui Paul Chinezul, care ar fi locuit acolo. Tradiţia locală spune că aici s-ar fi aflat şi o cetate a acestuia, pe locul unde astăzi se mai află o movilă numită „Gomila”, şi că nu departe de fosta cetate ar fi existat moara lui Paul Chinezul, în locul care se numeşte „Cotul Morii”.

Pentru primele trei decenii ale vieţii sale lipsesc mărturiile documentare, numele său fiind amintit cu prilejul unei întâlniri avute cu tânărul rege Matia, pe la începutul domniei acestuia. În anul 1480 sa căsătorit cu Benigna, fiica vărului şi tovarăşului său de arme Blasius Magyar. În 1478, Pavel Chinezul a fost numit comite de Timiş şi căpitan general al armatei regatului Ungariei, atât ca urmare a dorinţei acestuia de a lupta împotriva turcilor, cât şi pentru a întări sistemul defensiv dunărean, tot mai slăbit în urma atacurilor otomane din ce în ce mai dese. 

Un eveniment celebru şi glorios în cariera sa este bătălia din anul 1479 de la Câmpul Pâinii, de lângă Orăştie, unde Pavel Chinezul, aflat în fruntea trupelor bănăţene, a reputat o victorie decisivă împotriva turcilor.

A câştigat mai multe bătălii împotriva turcilor, care au adus Banatului o perioadă de linişte. În urma unor incursiuni ulterioare din ultimii ani ai vieţii sale, sunt cunoscute torturile cumplite la care prizonierii musulmani au fost supuşi în pivniţele castelului din Timişoara, care au stârnit groaza în rândul turcilor.

S-a stins din viaţă în anul 1494 la 24 noiembrie, în timpul unei campanii pe râul Sava, când a fost nevoit să se oprească la castelul Sf. Clement, în urma rănilor suferite în timpul asediului cetăţii Szendro-Smederevo, în Serbia de azi. 

Corpul neînsufleţit a fost transportat la posesiunea sa de la Nagyvázsony (la nord la lacul Balaton) şi înmormântat în mănăstirea pe care a ctitorit-o în secolul al XV-lea.

În 1482 papa Sixt al IV-lea i-a recunoscut meritele pentru ctitorirea bisericii din localitatea Nagyvázsony, pe care o primise ca donaţie încă din 1472, acordându-i iertarea tuturor păcatelor.

În anul 1708 mormântul i-a fost profanat, sustrăgândui-se armura, coiful şi paloşul, obiecte ce aveau să reapară mai târziu, ele fiind adăpostite în prezent la Muzeul Naţional al Ungariei. 

Liga Bănăţeană a demarat o campanie de promovare a personalităţilor din Banat, Pavel Chinezul fiind prima personalitate omagiată. În faţa Muzeului Banatului din Timişoara a fost montat un banner menit să atragă atenţia asupra datei de 24 noiembrie, dată la care Pavel Chinezu s-a stins din viaţă.