Bastionul asemănat de Elena Udrea cu o intrare din Roma arată ca un grajd. Lucrarea a costat 10 milioane de euro

Nici nu a fost inaugurat bine şi nici nu a fost dat în folosinţă, că Bastionul din Timişoara dă primele semne de slăbiciune. Trecerile pe sub Bastion, spre Punctele Cardinale, arată oribil, iar pe o porţiune a ieşit igrasia şi tencuiala pică. „Intrările de acolo seamănă cu nişte intrări din Roma, nu mai ştiu cu care”, spunea Elena Udrea în vizita de la Timişoara. 

Bastionul a fost inaugurat cu mare fast la jumătatea lunii octombrie. Chiar dacă a fost terminată cu mari întârzieri, lucrarea i-a încântat pe timişorenii„făloşi” că au o clădire istorică demnă de un oraş european. Numai că nici nu au apucat să intre firmele în clădire că o porţiune din Bastion arată jalnic.

Pe intrările dinspre BNR spre Punctele Cardinale, pereţii sunt negri de noroiul aruncat de maşini. La tooate acestea se adaugă mucurile de ţigară, dozele de bere sau pungile aruncate din maşinile care stau la semafor. „Ăsta ne este gradul de civilizaţie. Degeaba trăim în secolul XXI. Suntem undeva la nivelul secolului XVI- XVII”, a spus un timişorean care a trecut prin zonă.
Pereţii Bastionului se aseamănă cu pereţii unui grajd

Nu există soluţii
Beneficiarul unei mari părţi din clădire este Consiliul Judeţean Timiş. Întrebat ce este de făcut pentru a se rezolva problema, preşedintele Constantin Ostaficiuc a spus că se vor căuta soluții. „O să vedem ce se poate face. Oricum acolo trebuie refăcut și drumul”, a spus Ostaficiuc. Arhitectul Adrian Glonț, specializat în reabilitarea clădirilor istorice spune că nu există soluții, singura variantă fiind reducerea poluării. „Problema se poate rezolva când se face curățenie pe străzi”, a spus Glonț. 

Pică tencuiala pe trotuar

Mizeria făcută de mașini pe pereți nu este singura problemă. De pe trotuar se poate vedea cum a ieșit umezeala prin tencuială, iar zugrăveala pică. „Problema igrasiei nu a fost rezolvată pentru că trebuia secționată fundația și erau costuri enorme. Aici singura soluție o reprezintă retușul de fiecare dată când apar probleme”, a spus arhitectul Adrian Glonț. Cu alte cuvinte, este nevoie de un om care să stea permanent cu bidineaua sau cu trafaletul și să repare lucrarea care a costat 10 milioane de euro.