Când trebuie să citim psalmii din Biblie şi cu ce ne ajută: „Cine se roagă cu psalmi îi arde pe diavoli ca şi cu o sabie de foc“

Psaltirea reprezintă de cele mai multe ori ajutorul de nădejde dat de Dumnezeu muritorilor. Preoţii o recomandă şi spun că psalmii pot fi citiţi şi pe sărite, în funcţie de starea sufletească în care ne aflăm.

Potrivit revistei ortodoxe Porunca Iubirii, psaltirea este o carte a Vechiului Testament care cuprinde rugăciunile atribuite regelui David, scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt, în forma unor psalmi, adică stihuri în versuri fără rimă, la origine cântate la harpă. Numele din limba româna vine de la traducerea în limba greacă. „Psalmoi" s-ar putea traduce prin „cântari acompaniate cu instrument muzical".

Psaltirea cuprinde 150 de psalmi, care au fost împărţiţi în 20 de catisme pentru citirea ei în cult. Alături de Sfintele Evanghelii şi Apostol, Psaltirea este cartea de cult cel mai des folosită în rânduiala bisericească. Singura perioadă a anului bisericesc când nu se citeşte Psaltirea este cea cuprinsă între Miercurea Săptămânii Patimilor şi Sâmbata Tomii, cu excepţia Deniei din Vinerea Patimilor.

Psalmii pot fi citiţi şi pe sărite, în funcţie de starea sufletească în care ne aflăm

Psalmii pot fi citiţi fie la rând, după puterea şi râvna fiecăruia, fie catismă după catismă, cu recomandarea ca odată o catismă începută, să fie citită fără întrerupere până la rugăciunea de sfârşit. Sfântului Arsenie Capadocianul, prin recomandarea părintelui Paisie Aghioritul, ne-a lăsat şi o listă cu psalmii, în funcţie de stările şi problemele sufleteşti.

Părintele Paisie Olaru, vorbind despre puterea rugăciunii însoţite de psalmi asupra duhurilor necurate, spunea:

"Diavolii se tem de psalmi pentru că, cine se roagă cu psalmi îi arde pe diavoli ca şi cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu acestea părinţii de demult făceau minuni şi alungau duhurile rele din oameni. Iar dacă unii nu citesc Psaltirea pentru că se tem de ispite, acestia sunt creştini fricoşi, care vor să iasă la lupta cu diavolii fără arme”.

Arhim. Ioanichie Bălan în Convorbiri duhoviceşti, cu pr. Paisie Olaru spunea:

“Psaltirea unită cu postul şi smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea, sfinţii izgoneau diavolii din lume şi coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citeşte psalmi imită pe îngeri şi cântă împreună cu ei."

“Psaltirea descrie lupta sufletului cu vraşmaşii nevăzuţi”

De asemenea, Părintele Arsenie Muscalu spunea:

 “Citirea din Psaltire este foarte potrivită cu postul şi nu este primejdioasă în niciun fel, aşa cum nu este primejdioasă rugăaciunea. E adevărat că, în Psaltire, sunt exprimate anumite lucruri, într-un anumite fel: găsiţi acolo un mod de exprimare care arată aşa, ca un fel de răzbunare, ca un fel de luptă cu vraşmaşii. Mai întâi, că peste tot unde este vorba de vrăjmaşi, noi trebuie să înţelegem pe vrăjmaşul nevăzut. Psaltirea descrie lupta sufletului cu vraşmaşii nevăzuţi. De unde pot apărea unele ispite: în momentul în care omul se întărâtă în chip pătmaş, citeşte Psaltirea cu patimă, ca şi cum şi-ar blestema vraşmaşii, pe cei care i-au făcut rău; în clipa în care omul face lucrul acesta, e de aşteptat să se aleagă cu multe ispite. Dar nu din cauza Psaltirii, ci din cauza felului cum o citeşte. Psaltirea nu poate să aducă niciun fel de rău, aşa cum nu ne aduce niciun fel de rău rugăciunea. Fiecare însă trebuie să simtă care este puterea lui şi s-o citească după puterea lui, să nu exagereze. Să-şi aleagă ceva după puterea lui, să nu citească numai aşa de dragul de a citi, urmărind numai cantitatea".

Şi Sfântul Vasile cel Mare precizează în "Cuvântul-înainte la Psalmi" că Psaltirea "este o adevărată comoară de învăţături bune, punând la îndemâna fiecăruia după sârguinţa lui tot ceea ce este de folos. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului şi aduce cât se poate de grabnic însănătoşirea celui de curând rănit. Îngrijeşte de cel bolnav şi păstrează întreg pe cel sănătos. În genere, ea face ca patimile care de-a lungul vieţii omeneşti caută să se cuibărească în suflete, să fie îndepărtate şi la aceasta ajunge prin crearea îngrijită a unei stări sufleteşti pline de bucurie şi de plăcere, care face ca în suflete să ia fiinţă, cugetele cele înţelepte.

Binecuvântarea de la preot pentru citirea Psaltirii este bună şi recomandată, dar nu este obligatorie. De regulă, credincioşii cer binecuvântare să citească psalmi de teama ca valul ispitelor să nu se accentueze.