ADHD, sindromul care dă peste cap învăţământul

TENSIUNI in scolile muresene! Un singur diagnostic împarte elevii şi părinţii în două tabere. Printre elevii fără probleme, situaţia copiilor cu ADHD creează stres şi reacţii greu de imaginat

Comportamentul elevilor cu deficit de atentie şi hiperactivitate pune faţă în faţă părinţi, dascăli şi copii, într-o confruntare continuă în învăţământul românesc. Doar în judeţul Mureş există peste 500 de elevi diagnosticaţi cu ADHD, dar numărul lor real este cel puţin dublu.
 
Lupta unei mame

Elena M. are 35 de ani şi creşte singură doi copii. Unul dintre ei a fost diagnosticat încă de la grădiniţă cu sindromul ADHD. Viaţa ei a devenit un coşmar de când a puştiul a început şcoala. „ Sunt eupizată, alerg continuu între locul de muncă şi şcoală. Este a treia şcoală pe care o schimb. Copilul meu nu e acceptat nicăieri. Îşi pierde uneori răbdarea, mai strigă, e certat, reacţionează, e agitat. Părinţii mi-au cerut insistent să îl duc în altă clasă. Simt că nu mai fac faţă. E copil de nota 10,” povesteşte mama plângând. Disperată, femeia a cerut ajutorul specialiştilor de la Fundaţia Alfa Transilvana.

“Am fost chemată la şedinţă”

„Un părinte care s-a zbătut pentru copil şi care a discutat cu mine a ajuns acum la a treia şcoală, unde a refuzat să spună că acest copil suferă de ADHD. A încercat doar  să se apropie de învăţătoare să îi spună că are un copil cu probleme”, explică Dani Popescu, psiholog. “Părintele nu i-a spus învăţătoarei şi nici directorului motivele pentru care a schimbat şcoala. Acum trăieşte în teroare. Se teme să nu i se spună din nou: << Dacă nu îţi iei copilul şi pleci, atunci facem scandal>”, încheie psihologul.  Mama adaugă: “Aşa s-a întâmplat şi data trecută. Am fost chemată la şedinţă şi părinţii mi-au spus că e treaba mea unde mă duc şi ce fac, dar sa nu îmi mai vadă copilul în clasă”.

 Nadia Raţă, inspector şcolar adjunct la ISJ Mureş confirmă: “Au existat şi situaţii în care nu au fost identificate alte soluţii şi, pentru a înlătura rezistenţa celor două părţi, am recurs la transfer. Am aprobat transferul acestor copii în alte clase sau în altă unitate de învăţământ pentru că aceşti elevi nu au mai găsit înţelegere şi răbdare”.

Şantajul emoţional 

Mulţi dintre părinţi sunt convinşi că, la ore, copiii lor sunt deranjaţi de cei care suferă de deficit de atenţie şi recurg la şantajul emoţional. Fie se unesc cu dascălii, fie doar între ei şi iau măsuri radicale. De exemplu, la o şcoală generală din Sighişoara, dintr-o clasă de 22 de copii au rămas doar 12, pentru că restul au plecat la altă unitate, din cauza unui coleg cu ADHD. “Acest lucru se foloseşte ca şi şantaj din partea părinţilor, de către şcoală, încep să ameninţe, se formează un comitet de părinţi care îl şantajează pe directorul şcolii, spun, uite, dacă nu pleacă copilul respective, ei vor retrage copii, se va desfiinţa clasa şi profesorul îşi pierde catedra”, explică Dani Popescu, psiholog, specialist în ADHD şi sindrom Down.

Profesorii de sprijin

O soluţie ar fi personalul de sprijin, pus la dispoziţie de Inspectoratul Şcolar. Adică acel angajat specializat în astfel de situaţii care să intre cu elevul la clasă şi să îl ajute să se integreze. Din păcate, numărul acestor specialişti este mult mai mic decât numărul copiilor cu astfel de nevoi. În judeţul Mureş, abia dacă există 90 de persoane specializate. În lipsa lor, o altă soluţie ar fi ca părintele copilului cu ADHD să-l însoţească la ore. 

Ce este ADHD?

Tulburarea hiperkinetică şi deficitul de atenţie – acestea sunt denumirile medicale ale manifestărilor care alcătuiesc afecţiunea cronică ADHD. De fapt, tulburarea neuropsihică se caracterizează printr-o combinaţie de probleme, de la un comportament impulsiv încă de la 2-3 ani, dificultatea copilului de a rămâne atent pentru a îndeplini o anumită sarcină, până la incapacitatea de a sta, pur şi simplu, locului. În unele cazuri, simptomele dispar odată cu vârsta, dar în altele persistă toată viaţa. Tratamentul presupune atât medicamente, cât şi terapii comportamentale