Târgu-Jiu: Singurul meşter care mai face oale în Horezu Gorjului
0Ion Udroiu, în vârstă de 82 de ani, este ultimul localnic din satul Ştefăneşti care mai practică olăritul. Satul Ştefăneşti, care aparţine de oraşul Târgu Cărbuneşti, era cunoscut drept Horezu Gorjului, aproape toţi sătenii ocupându-se cu olăritul.
Bătrânul Ion Udroiu este ultimul olar din satul Ştefăneşti, care era altădată patria olăritului din judeţul Gorj. Cu toate că are o vârstă foarte înaintată, acesta lucrează şi acum, însă nu aşa cum o făcea în tinereţe. „Mai fac cam două cuptoare pe an că nu pot să lucrez mai mult. La un cuptor intră cam 500 de bucăţi de difierite mărimi şi forme, de la ulcele, oale şi până la ceşti de ţuică mai mari sau mai mici. Lutul este foarte aproape şi e de bună calitate“, ne povesteşte ultimul olar din Horezu Gorjului. Soţia îl ajută la pictarea produselor. Viorica Udroiu are 73 de ani şi toată viaţa şi-a ajutat soţul. Culorile sunt naturale. „Eu pictez modelele în negru şi roşu. Culorile le găsim tot în pământ“, ne spune Viorica Udroiu.
Culori naturale şi mâncare gustoasă
Bătrânul mai merge şi acum prin târguri să-şi vândă oalele şi ulcele, dar nu prea mai au căutare. Ultima dată, în urmă cu puţin timp, a fost în târgul de la Polovragi, cel mai mare din ţară, dar nu prea a vândut mare lucru: „Nu prea am rămas cu bani, pentru că abia am plătit transportul. Nu se mai caută oalele şi ulcelele din lut. Mai multă străinii cumpără, decât românii. Când vin în oraş, străinii vin mereu şi cumpără de la mine“. Viorica Udroiu nu înţelege de ce nu se mai caută oalele din lut penbtru că mâncarea gătită în acestea are un gust deosebit: „Nimic nu se compară cu mâncarea făcută într-o oală din lut. Mâncarea este mult mai gustoasă“.
„Am făcut vagoane de oale, ulcele şi ceşti“
Ion Udroiu a învăţat meseria de olar de la tatăl său, aceast meşteşug fiind o tradiţie îndelungată în familia lui. Pe la vârsta de 16 ani a început să facă oale, ulcele şi tot ce se căuta şi să plece împreună cu ai lui să le vândă la târg. „Mergeam la toate târgurile. Ori le vindeam pe bani, ori pe produse. Toată viaţa am trăit aşa. Dacă erau mai multe târguri într-o zi, ne împărţeam şi mergeam la toate“, ne spune Ion Udroiu. Viorica şi Ion Udroiu sunt căsătoriţi de 56 de ani. S-au ocupat doar cu olăritul şi muncile agricole. Au reuşit în acest fel să construiască două case, să cumpere două maşini şi să-şi crească băiatul. Ion Udroiu nu poate să calculeze câte obiecet ceramice a făcut în viaţa lui: „Am făcut vagoane de oale, ulcele şi ceşti. În vremurile bune mergeam cu 700 la târg şi ne întorceam acasă fără niciuna“.
120 de olari, în Ştefăneşti
Ion Udroiu îşi aminşte că în sat erau 120 de olari, această îndeletnicire fiind de bază. „Satul era cunoscut pentru că împânzeam toate târgurile Gorjului. Au murit cei care ştiau şi practicau meseria asta, iar eu am rămas singurul E o muncă foarte grea şi care nu prea se mai plăteşte. De asta nu se mai apucă nimeni să o facă. Eu am fiu, care este inginer silvic. Când era mai mic mă mai ajuta, dar acum nu. Îmi pare rău că nu a învăţat şi el, pentru că se pierde această meserie“, ne povesteşte singuurl olar din Ştefăneşti
Atelierul lui Ion Udroiu, vizitat de străini
Primarul oraşului Târgu-Cărbuneşti, Mihai Mazilu, spune că localitatea Ştefăneşti era cunoscută ca Horezu Gorjului: „În copilăria mea, cam toţi oamenii din Ştefăneşti se ocupau cu olăritul. Satul era numit Horezu Gorjului. Străinii care au venit în Târgu Cărbuneşti au vizitat atelierul lui Ion Udroiu şi au rămas impresionaţi“.