Târgu-Jiu: Irina Filip le oferă gorjenilor lecturi nemuritoare

Cititoare ferventă încă din copilărie, colecţionează cărţi şi obiecte vechi şi a înfiinţat, împreună cu soţul său, cel mai mare anticariat din oraşul lui Brâncuşi.

Irina este pasionată de cărţi de la o vârstă fragedă. La cinci ani şi jumătate, învăţase deja să citească şi lectura singură poveştile.  „Am trăit înconjurată de cărţi, pentru că mama era gestionar la o librărie din oraş şi cumpăra tot ce apărea nou în domeniu. Astfel, am ajuns să avem în bibliotecă mii de volume. Am început cu basmele şi am ajuns la marii clasici. Au fost şi vremuri când citeam sub pătură, la lumina lanternei“, spune Irina.

A urmat şcoala generală în oraşul natal, Bumbeşti-Jiu, pasiunea sa pentru cărţi devenind mai puternică. „În gimnaziu am avut un profesor de literatură nemaipomenit. Avea un dar de a povesti anumite cărţi încât abia aşteptam să ajung acasă şi să le citesc“, adaugă aceasta. La sfatul mamei sale, care dorea ca Irina să devină medic sau să lucreze în domeniul comercial, a urmat Liceul Economic din Craiova. „Fiindcă nu aveam nicio tangenţă cu medicina, am ales Liceul Economic. Nu a fost o decizie foarte bună, pentru că nu îmi plăceau materiile. Eu aş fi optat pentru un profil de filologie, însă aşa erau vremurile atunci. După absolvire, am lucrat câteva luni într-un magazin alimentar, apoi am devenit mămică“, mai spune Irina.

Primul obiect l-a cumpărat din Madrid

În urmă cu 12 ani, s-a angajat la o agenţie imobiliară. „În perioada aceea, la propunerea soţului meu, care a văzut că în Târgu-Jiu nu se găsesc cărţi vechi, am început să cumpărăm volume şi am înfiinţat un stand care să fie cât mai la îndemâna trecătorilor. Am început cu o tarabă din lemn, construită de soţul meu, pe care o avem şi acum, şi cu 200 de cărţi, pe care le achiziţionam de la diverse persoane care voiau să renunţe la ele. M-am bucurat enorm când am văzut că oamenii sunt interesaţi şi cumpără, iar unii dintre ei au devenit clienţi fideli. Îmi aduc aminte că veneau copii cu bunici, iar acum copiii au crescut şi vin singuri“, adaugă Irina. În urmă cu aproximativ zece ani, a închiriat un spaţiu pentru expunerea cărţilor, însă, treptat acesta s-a transformat în magazin de antichităţi, unde se găsesc zeci de alte obiecte vechi.

„Multe dintre ele sunt strânse de noi, pentru că eu şi soţul meu suntem pasionaţi de obiectele vechi, pe care le cumpărăm din târguri sau de la diverse persoane. Îmi este greu să mă despart de ele şi, tocmai de aceea, majoritatea sunt de decor, nu de vânzare. Am colecţionat ceainice, tacâmuri de argint, bomboniere, aparate de fotografiat, vaze de alamă, ulcioare sau vase de ceramică. Ţin foarte mult la toate, însă m-am ataşat mai mult de un ceainic pe care l-am achiziţionat de la un târg din Madrid, pentru că e primul obiect cumpărat de mine“, încheie Irina Filip.

Care sunt cărţile tale de suflet?

Am citit foarte mult, asta fac şi acum, în majoritatea timpului pe care îl petrec în anticariat. Cărţile mele de suflet sunt „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război“ şi „Arcul de Triumf“. Sunt volume pe care le-am citit în repetate rânduri şi de care nu mă plictisesc niciodată.

Mai sunt oamenii atraşi de lectură?

Avem foarte mulţi clienţi fideli. Din păcate, generaţia tânără nu mai este foarte pasionată de lectură, numărul tinerilor care vin aici a scăzut. Le-aş oferi gratuit cărţi şi le-aş şi povesti despre ele, pentru că, dacă citeşti, te dezvolţi altfel şi devii mai civilizat.

Ce-i place

„Să citesc, mai ales că sunt înconjurată mai tot timpul de cărţi. Îmi place să călătoresc, ador natura, îmi dă un sentiment de linişte. Dorm la cort, mai ales vara, când merg în diferite excursii, iar în apropiere trebuie să fie neapărat o apă curgătoare. Îmi place să gătesc.“

Ce nu-i place

„Urăsc zgârcenia, nu îmi plac oamenii egoişti, mai ales că eu nu sunt aşa, sunt foarte darnică. Nu îmi place când văd pe cineva bolnav, am oroare de boli, durere şi spitale. Nu suport violenţa şi lipsa bunului-simţ.“