Târgu-Jiu: FOTOGALERIE/ Dovleac de poveste în curtea unor gorjeni
0Doi pensionari din satul Cionţi, comuna Bustuchin, au descoperit printre porumbi un „uriaş“ de 40 de kilograme. Lenuţa şi Ion Glăvan nu vor să vândă dovleacul-minune crescut în grădina lor, ci să facă din el o plăcintă uriaşă, din care să-i servească pe toţi vecinii.
Leguma de dimensiuni record le-a transformat gospodăria celor doi pensionari într-un adevărat loc de pelerinaj pentru consăteni. „Minunea“, cum o numesc cei doi, cântăreşte 40 de kilograme şi va deveni curând plăcintă.
Proprietarii nu au nicio explicaţie pentru această situaţie, mai ales că nu i-au stimulat creşterea cu niciun fel de îngrăşământ chimic, iar seminţele din care a răsărit au fost ale unui dovleac obişnuit.
Ţinut în curte, să fie admirat de trecători
„Nu mi-a venit să cred când l-am văzut. Are aproape 40 de kilograme şi singură nu pot să-l ridic de jos. Au venit rudele şi vecinii să-l vadă. Îl ţin în curte ca să-l admire şi cei care trec pe drum, prin faţa casei. Mă gândesc să fac din el o plăcintă mare, dar nu ştiu dacă este gustos“, a spus Lenuţa Glăvan, femeia de 55 de ani. Pentru că nu are suficientă forţă, femeia a apelat la unul dintre ginerii săi să îl ridice şi să îl cântărească.
Rezultatul a fost uimitor: dovleacul familiei Glăvan are 40 de kilograme, potrivit cântarului. La fel de uimiţi sunt şi vecinii din satul Cionţi, al comunei Bustuchin.
„Îl va împărţi cu noi“
„Sunt şi dovleci de un kilogram şi asta înseamnă că doar din 40 mai mici am face unul atât de mare. Eu n-am văzut în viaţa mea aşa ceva la noi în sat. Nu ştiu cât o fi de bun, dar a zis vecina că, atunci când se hotărăşte să-l taie, îl va împărţi cu noi. Cred că s-ar face o plăcintă pentru toţi oamenii din sat“, îşi face calculele o septuagenară din satul Cionţi. „Eu zic să nu-l taie, pentru că este frumos şi va rezista mult timp. Mi-aş dori şi eu să am unul“, ne-a spus tanti Viorica, o femeie din Cionţi.
Dovlecii sunt de nepreţuit
Proprietarii dovleacului nici nu vor să audă că acesta ar putea fi vândut, întrucât consideră că este o minune, pe care nu trebuie să ceară bani. „Nici nu ne-am gândit la un preţ. Dacă am avut parte de el, nu putem să-l vindem. Preferăm să-l împărţim şi să se bucure şi alţii de el. Acum avem ca amintire pozele cu el“, a mai spus Lenuţa Glăvan.