Târgu-Jiu: Bianca Apostol a sărit pe fereastră pentru a putea boxa
0Sportul cu mănuşi a atras-o de mică, iar la început a mers pe furiş la antrenamente. Acum este campioană naţională şi este respectată de ceilalţi sportivi întâlniţi în competiţii.
Este elevă la Liceul Sportiv din Târgu-Jiu unde continuă să practice sportul pe care l-a ales în urmă cu mulţi ani. Deja este campioană naţională şi multiplă medaliată la concursurile de gen. Pentru cei din comunitatea din Bumbeşti-Jiu faptul că Bianca e cea mai bună din ţară la acest sport nu mai e o surpriză. Lumea o cunoaşte şi o respectă pentru alegerea ei şi mai ales pentru ceea ce a reuşit.
„La început nu prea m-au luat în considerare“
Bumbeşti-Jiu e un oraş cu tradiţie în box şi cu doi antrenori care sunt descoperitori şi formatori de boxeri de performanţă. Leontina şi Ion Geică sunt cei care au contribuit şi la afirmarea Biancăi, o fetiţă care a venit la sală cu şase ani în urmă spunând că ea vrea să facă box.
„Am fost la o gală la noi în oraş şi acolo am văzut un anunţ de înscrieri la box. M-am dus singură la sală, dar la început nu prea m-au luat în considerare, fiind foarte mică. Mergeam la competiţii, dar nu urcam în ring. Asta m-a ambiţionat şi, când am mers pentru prima dată la un campionat, am ieşit pe locul trei la naţionalele de junioare“, povesteşte acum Bianca primii ei paşi într-un sport care n-a fost pe placul părinţilor.
La început a fost nevoită să meargă pe ascuns la sală să se antreneze, fiind chiar închisă în casă după ce părinţii au aflat ce sport face. „Mama nu a acceptat să fac box. Când a aflat unde merg, m-a încuiat în casă să nu mai plec la antrenamente. Stând la parter, eu fugeam pe geam. Când au văzut că nu au ce face, au acceptat. Acum sunt mândri de mine pentru că au văzut că am rezultate bune“, mărturiseşte Bianca.
După prima medalie de bronz din 2006, în anul următor a devenit vicecampioană, iar în 2008 a confirmat deja faptul că este o sportivă talentată, câştigând medalia de aur şi devenind campioană a României.
„Nu mă aşteptam să iau medalia de aur“
Anul acesta a fost din nou vicecampioană, dar pentru viitoarele campionate se pregăteşte să îşi ia înapoi titlul. „Nu mă aşteptam să iau medalia de aur. Aveam emoţii ca orice sportiv, dar am fost foarte fericită pentru că îmi dorisem atât de mult să fiu campioană şi visul mi s-a îndeplinit. Am făcut antrenamente grele, am coborât de la 58 la 54 de kg. A fost greu, dar a meritat“, îşi aminteşte Bianca cea mai importantă performanţă a sa. Spune că nu va abandona niciodată cariera sportivă. „Boxul este sportul meu de suflet şi cred că n-aş putea vreodată să renunţ la acest sport. Deja mă gândesc la viitor, la o carieră. Vreau să devin profesor de sport şi antrenoare“, încheie Bianca.
întrebări şi răspunsuri
Care a fost primul tău meci de box?
B.A.: A fost o gală la Târgu-Jiu şi am boxat cu o fată de la Craiova şi am reuşit să câştig. Îmi amintesc că a fost şi tatăl meu în sală cu nişte prieteni de-ai lui şi a fost foarte fericit. A fost frumos, pentru că au venit şi colegii de la şcoală şi cu toţii au aflat atunci ce preocupări am.
Cum privesc colegii şi prietenii ceea ce faci tu pe ring?
B.A.: Toţi mă ştiau că sunt oarecum rea, dar acum nu-şi mai permit să facă
glume deplasate cu mine. Nu pentru că i-aş bate, pentru că nu sunt agresivă. În ring e un sport, pe stradă suntem oameni şi nu aş lovi pe nimeni. Unii colegi mai sunt invidioşi, dar am luptat mult să fac acest sport şi am reuşit să ajung atât de sus.
ce-i place
„De mică am fost mai băieţoasă. Mi-a plăcut să mă bat, pentru a le demonstra celor din jur că pot mai mult decât cred ei despre mine. La sală, toate exerciţiile îmi sunt pe plac, dar prefer să mă antrenez mereu la sacul de box şi să-mi descarc furia acolo. Sunt altfel decât fetele de vârsta mea.“
ce nu-i place
„Viaţa de sportiv de performanţă este frumoasă, dar în spatele ei e multă muncă şi un efort uriaş. La 6.000 dimineaţa plec la şcoală, iar după-amiaza merg la antrenamente. Nu am timp să ies, nu mă duc în cluburi sau discoteci, am antrenamente chiar şi sâmbăta şi duminica.“