Povestea de iubire dintre domnitorul Grigore Ghica şi Eufrosina, „o fetişcană“ de 14 ani

Grigore Ghica, domnitorul Ţării Româneşti, a trăit o intensă poveste de dragoste cu „o fetişcană“ în vârstă de 14 ani, care, mai târziu, avea să-i devină soţie.

Acesta avea o genealogie care cuprindea nu mai puţin de opt domnitori şi se înrudea cu celebrul Enăchiţă Văcărescu. Se ştia despre el că avea unele vicii, că-i plăceau femeile, câinii şi lăutarii. S-a căsătorit în anul 1803, la vârsta de 36 de ani, cu Maria Hangerli, fata fostului voievod fanariot Constantin Hangerli şi a Ruxandrei, născută Ghica, fiica lui Alexandru Vodă. Viaţa de cuplu a decurs fără mari zbuciumări. Maria a născut şase copii, toţi băieţi, dar când Grigore D. Ghica se îndrepta către anii bătrâneţii, când el avea vârsta de 57 de ani, iar soţia lui împlinise 42 de ani, au apărut şi problemele. Cei doi soţi se acuzau reciproc de adulter. „Taina atât de straşnică era «o fetişcană de 14 ani, Eufrosina Săvescu», după care «i se aprinseseră bătrânului călcâii. Fata era dintr–un neam fără strămoşi şi fără moşii, dar bogată în frumuseţe, cum se zice că nu era alta în Bucureşti»(n.r.- consemna istoricul C. Gane). Cererea de divorţ «o făcu el, nu ea», pentru că «ţinea numaidecât să–şi lepede nevasta pentru a fi slobod să–şi ia alta». Mitropolitul nu aprobă cererea de despărţire, rămânând neînduplecat în hotărârea sa de a nu consfinţi o despărţire care i se părea nu numai împotriva canoanelor, dar şi împotriva moralei: «un om de aproape 60 de ani şi o copilă de 14». Maria Ghica doamna, «amărâtă, îşi luă copiii cu ea, pe tusşase, şi plecă la Braşov în iunie 1821». Moşul îndrăgostit avu noroc. E numit domn al Ţării Româneşti şi în toiul pregătirilor pentru domnie, patriarhul Evghenie «muri deodată, pe neaşteptate, într–o joi, în ziua de 27 iulie». Este numit în locul lui, imediat, Antim, ce se afla în închisoare“, prezintă istoricul Eugen Şendrea în volumul „Iubiri vestite“.

Despărţirea şi flacăra iubirii faţă de Eufrosina 

Noul Patriarh i-a dat dezlegarea căsătoriei. Grigore Ghica a fost fericit că a reuşit să divorţeze şi a organizat un mare bal, de la care a lipit Eurfrosina. „Despărţirea de nevastă–sa, domniţa Maria, şi consfin-ţirea acestei despărţiri de către patriarhul Antim al Constantinopolului erau numai o pregătire pentru mai târziu, «când va fi Eufrosina mai coaptă pentru căsătorie». (...) Nici Vodă «nu îndrăzni să înfrunte părerea lumii, destul deindignată», şi «mai avea Grigore–Vodă pe cap toată familia lui, şi îndeosebi pe cei iubiţi din familie, pe fiul său Iorgu şi soră–sa Pulcheria». O ţinu ascunsă «pe fetiţa asta», cam până prin 1824, când «împlini ea 17 ani». Şi cum o iubea cu patimă nebună, fostul cântăreţ de serenade, nemaiavând să asculte decât de bătăile inimii sale, o luă pe lângă el ca ibovnică «şi–i făcu şi un copil – o fată –, făgăduindu–i că o va lua de soţie îndată ce va înfrânge împotrivirea familiei». Dar «se mai trecură patru ani şi frumoasa Eufrosina nu era încă măritată». Vodă avea cam tot ce voia de la viaţă: dragoste, distracţii, mărire“, menţionează istoricul Eugen Şendrea. 

Căsătoria

În anul 1828, Grigore Ghica a fost îndepărtat de la domnie. A fugit la Bucureşti împreună cu Eufrosina şi fiica lor, Maria. „Stătu vreo zece zile aici, după care, simţind că lucrurile s–au potolit, veni la Bucureşti, «unde nimeni nu părea să–i mai acorde vreo atenţie». Pe de o parte era rău, pe de altă parte bine. Atunci, «intrat din nou în viaţa privată, nemaiavând a ţine socoteală de părerea lumii, fostul Grigore–Vodă se căsă tori în sfârşit cu Eufrosina Săvescu, femeie acum de 21 de ani», şi din «clipa aceea, din vara anului 1828, deşi Grigore–Vodă nu mai era domn, Eufrosina Săvescu–Ghica îşi spuse doamnă! Şi doamnă a rămas toată lunga ei viaţă. A urmat «pentru Eufrosinao viaţă desigur foarte plăcută, faţă în tot cazul de ce fusese viaţa acesteia înainte. Adică, cu soţ bătrân, dar iubitor, o avere din cele mai mari din ţară şi un nume din cele mai simandicoase»”, se mai prezintă în cartea „Iubiri vestite“.

Sfârşitul lui Ghica

În toamnă a anului 1834, pe neaşteptate, lui Grigore-Vodă i s-a făcut rău şi la scurt timp a murit. Avea 70 de ani şi, cel mai probabil, inima a cedat. A treia zi, 18 octombrie, înmormântarea: «Cea mai frumoasă din câte au fost vreodată în ţara aceasta». Pe mormântul său de la Colentina sunt săpate următoarele versuri:

«Pietrele de pe uliţele cetăţii vecinate 

Mărturisite–aţi, călător, ce fapte laude 

Ghica Grigore a lucrat, domn plin de–nţelepciune 

L–al lui mormânt eşti dator ismerenia a–ţi depune».

La începutul anului 1835, asupra Eufrosinei doamna, s–au abătut necazurile. Era târâtă în procese de Maria doamna, prima fostă soţie, care au ţinut până în 1842, când „sub Gheorghe Bibescu, ea intră în posesiunea averii ce i–o dăruise Ghica–Vodă”. Aflăm că „Doamna Eufrosina, încă atât de tânără şi de frumoasă, nu s–a măritat niciodată, murind abia în 1881, la vârsta de 74 de ani. E îngropată în Bucureşti, la cimitirul Bellu“, mai arată istoricul Eugen Şendrea.