Misterul Fetei Pădurii, care se putea transforma în cal sau femeie tânără şi frumoasă

Fata Pădurii este, în folclorul maramureşean şi românesc, unul dintre spiritele malefice, extrem de temute, care a dat naştere unor legende numeroase.

În folclor mai este cunoscută şi sub alte denumiri precum: „Avizuha", „Muma Pădurii", „Vidma Pădurii", „Surată de Pădure", „Mama Huciului" etc. 

Fata Pădurii are o fizionomie diferită de la o zonă la alta. „Cel mai adesea este imaginată în chipul unei femei frumoase cu păr bogat şi lung lăsat pe spate până la şezut, acesta reprezentând cel mai particularizant element al ei. Mai este imaginată în chip de femeie înaltă «cât gardurile» sau «până la trei garduri şi cu păr lung», ori cât «o rudă de păr de fârcitură». Mai este imaginată în chip de femeie îmbrăcată în negru, «femeie cu mustaţă» sau babă care şede în scorburi de copaci“, se arată în lucrarea „O fiinţă mitologică temută. Fata pădurii“ de Pamfil Belţiu.

Copitele îi sunt de cal sau mixte, una de cal şi una de vacă. În unele povestiri, apare că umblă în ciubote, cu cizme de lemn sau că este îmbrăcată în năframă neagră sau în haine pestriţe. 

Puterile malefice 

Fata Pădurii are puteri diavoleşti. „Graţie puterilor ei diavoleşti, Fata Pădurii se poate metamorfoza cu uşurinţă şi lua cele mai variate înfăţişări precum: cal, iapă, mânz, femeie tănără şi frumoasă, fată frumoasă identică cu drăguţa vreunui cioban, etc. Atributele malefice, despre care omul din popor crede că Fata Pădurii le poate săvârşi sunt extrem de numeroase. Stârneşte furtuni, dintre cele mai puternice, care scot copaci din rădăcină. Afectează oile care rămân sterpe, bolnave sau moarte. Zăruieşte laptele oilor pe la stâni, deschide staulul şi alungă oile. Pe oameni îi îmbolnăveşte, le provoacă somn prelung, îi rătăceşte. Pe ciobani îi duce pe sus, îi «îmblăteşte» (loveşte) de pământ, îi îmbolnăveşte, îi omoară, le ia coliba pe sus, îi leagă cu gâtul de lemne, le ia hainele şi le înfăşoară prin vârful parilor. Celor aflaţi la secerat le aruncă snopii care pe unde“, prezintă Pamfil Belţiu.

Grădina Fetei Pădurii

Fata Pădurii este o fiinţă foarte temută de femei, care cred că le poate schimba copiii cu ai ei. Ea are o grădină cu felurite flori şi buruiene fermecate. În mijlocul ei se găseşte o masă mare de piatră şi două scaune. Nimeni nu avea voie să intre în acest spaţiu considerat sacru, iar cel care încălca acest teritoriu era pedepsit. Cine îndrăznea să ia florile era pus pe foc. 

Cum se protejau ţăranii de Fata Pădurii

Ca urmare a puterilor malefice ale Fetei Pădurii au fost găsite şi o serie de mijloace de protecţie faţă de aceasta. „Desigur, teama omului din popor de această fiinţă demonică, care putea produce atâta rău, l-a determinat să născocească multiple mijloace şi practici de apărare împotriva ei. În unele dintre acestea se miza pe puterea magică a unor obiecte din domeniul casnic «Din lodâncu', de la tiară să face o funie, cu care Fata Pădurii să lega de colibă unde era jurată şi blăstămată. Această fiinţă malefică putea fi făcută inofensivă "dacă bărbatu' lua o cămeşă de-a femeii când era la menstruaţie, atunci nu să pute apropia de el». 

Aşa cum arată cercetările, cămaşa este un simbol al protecţiei şi este prezentă în toate riturile de trecere şi ceremoniile de iniţiere. Cămaşa poate avea funcţie apotropaică, aşa cum ne argumentează cămaşa ciumei. Unele practici de apărare împotriva acestui duh malefic mizau pe puterea magică atribuită unor alimente «Ca să scapi de ie, trebe să iei nouă grăunţă de ai, nouă de t'iperi, nouă de tămâie slujită şi să le porţi în t'eptari»“, se mai arată în lucrarea „O fiinţă mitologică temută. Fata pădurii“.