Jurnalul necunoscut al lui Ciprian Porumbescu. „Nu mă tem de moarte, doar de murit“

Compozitorul Ciprian Porumbescu ne-a lăsat, pe lângă creaţiile muzicale de o mare valoare, şi un jurnal important.

Este jurnalul unui om măcinat de boală şi de neajunsuri. Însemnările au un caracter trist şi răscolitor, deoarece arată suferinţele prin care a trecut artistul. 
 

„Chiar titlul însemnărilor zilnice («Puneţi un pahar de vin şi pentru mine») poartă însemnele unei proze literare surprinzătoare pentru o simplă autobiografie, de altfel extrem de riguroasă calendaristic (însemnările autorului pe zile, luni şi ani par un scenariu cinematografic). Textul lui Ciprian Porumbescu nu seamănă cu niciuna din autobiografiile publicate până în prezent în această istorie a muzicii româneşti. Detaliile vieţii cotidiene ale compozitorului au un farmec aparte prin sinceritate, spontaneitate, umor şi stil literar. Există un refren care se strecoară ca un fir roşu de-a lungul întregului text: boala ereditară şi sărăcia lucie ale tânărului muzician! (...) Tuberculoza şi teama de inevitabilul şi tragicul sfârşit deveniseră o realitate crudă pentru autorul Jurnalului autobiografi:. «Nu mă pot scula. Nenorocul mă persecută sistematic. Am iarăşi o teribilă durere, dar cu 100 de procente mai rea decât cea de mai înainte»; «Am îndurat cele mai grozave dureri»; «Am un teribil catar şi tuşesc de tot parşiv»; «O duc iarăşi rău, n-am haine şi n-am parale»; «Caut iarăşi bani pentru hainele mele şi nu pot afla»; «Mă simt mult mai bine şi nici n-am mai expectorat sânge»; «Nu mă tem de moarte, doar de murit»“, arată Viorel Cosma într-o lucrare publicată în revista „Muzica“.

Iubirea sa faţă Bertha Gorgon mai îndulceşte caracterul pesimist al jurnalului.

„Singurele vise frumoase sunt legate de iubirea sa cea mai mare, dar nefericită: Bertha Gorgon: «La Bertha m-am gândit adesea şi mult. M-am gândit la ea atât de duios, cum te gândeşti la o scumpă fiinţă iubită»; «Mă trezesc la ora 6, cu ochii umezi, lăcrămând. Ah! Am avut un vis minunat. Se făcea că eram acasă la Stupca şi anume cu B., singuri, într-o odaie. Eu îi zâmbeam. Dânsa zicea: - Da' Dumneata mă râzi! – Nu, D-ră B., cum aş putea râde de Dumneata, când te iubesc atât de mult! Scumpă B., mă iubeşti Tu, vrei să fii soţia mea? Dânsa se înfioră în braţele mele... Scumpe Ciprian, nu te voi uita nicicând! Mă trezii, Dumnezeule! Împlinise-va, oare, cândva acest vis?»“, se arată în lucrarea muzicologului Viorel Cosma.

Într-una dintre vacanţe, Ciprian a cunoscut-o pe Berta Gordon, fiica pastorului evanghelic din comuna Ilişeşti, judeţul Suceava, de care s-a îndrăgostit. Din nefericire, chiar dacă Berta a împărtăşit aceleaşi sentimente pentru marele compozitor român, iubirea lor a rămas neîmplinită, pentru că familiile lor erau de confesiuni diferite şi s-au opus căsătoriei şi, chiar mai mult, tatăl Bertei şi-a trimit fiica în străinătate pentru a o îndepărta de Ciprian Porumbescu.

Cum îşi petrecea marele compozitor timpul liber

Din Jurnalul lui Ciprian Porumbescu nu lipseşte cea mai mare pasiune a sa, muzica. 

„În timpul liber, Ciprian Porumbescu juca cu prietenii săi apropiaţi popice şi făcea scrimă la sala de sport din Cernăuţi. Este surprinzătoare pentru un suferind cronic (tuberculos) dragostea pentru excursii în natură, adeseori chiar lungi şi obositoare, ca de pildă, vizitarea neamurilor din Ilişeşti, Rădăuţi, Suceava. În special de Rusalii şi de Paşti, muzicianul lua calea anevoioasă (mersul pe jos), spre a-şi vedea rudele şi prietenii. «Plec azi acasă. E, nu-i vorbă, vreme foarte rea, dar eu mă bucur, totuşi, nespus de călătorie... la Iţcani mă aşteaptă căruţa... În Suceava, îl luai cu mine pe Igi. Plecarăm mai departe. Ploua groaznic şi un vânt rece ne îngheţa toate încheieturile. La Ilişeşti, a trebuit să descind la cârciumă, ca să bem un pahar de vin...», mai arată Viorel Cosma.

Originile lui Ciprian Porumbescu  

Ciprian Porumbescu menţiona în Jurnal şi ceva despre originile sale: „Auzii de la bunicul şi tatăl meu că, în vremurile vechi, să fi emigrat în Moldova un antecesor al lor, din Polonia, care era polon. Şi să fi fost încă şi nobil. Bunicul şi tatăl meu se născură, acolo care după aceea deveni Bucovina şi fură botezaţi în legea ortodoxă a ţării, fură crescuţi între români, se căsatoriseră cu românce şi aşa veni că şi eu fui botezat în legea părinţilor mei şi crescut între români. Oricum ar fi fost, neamul era de ţărani români, de mai bine de un veac“. 

De asemenea, o mare parte din însemnări se referă la viaţa de seminarist: „17 ianuarie 1879. Cernăuţi. Locuiesc la unchiul Sause şi studiez filozofia. Camera mea este destul de plăcut şi de confortabil aranjată, dar sunt cam însingurat, de aceea colegul meu Karl Schorsch îmi vine ca chemat în seara de 17, când, la un cordial taifas cu ceai şi ţigări, punem la cale ca Schorsch să se mute la mine... Ioji care până atunci a locuit cu mine, pleacă la Suceava ca să treacă acolo bacalaureatul. Seara încă eu...
 

În dimineaţa zilei următoare nu mă mai putui scula... După-amiază, veni la mine Dr. Flinker şi prescrise medicamentele necesare. Seara, era o vinere, s-a mutat la mine, cu tot calabalâcul său, Schorsch. Prezenţa lui îmi face bine, ştiu că am lângă mine un amic. (...) Mie mi-i mereu mai bine. Primesc vizite ale diverşilor colegi. Patak cum nu se duce la cursuri, vine la mine. Schorsch face ceaiul şi atfel sporovăim pe-ndelete. Schorsch umblă adesea la patinat, pentru «patinare şi ciupire de curte». I s-au cam aprins călcâiele după o anumită Salter, fată de altfel frumuşică şi, pe deasupra, bună cântăreaţă, care şi ea, dacă-i prea cald, iese la dansat pe patinoar. Uraaa! Acasă se hârjonea cu puştanca Fanny. Codană dolofană, zdravăn încalată, care-i place mult, mai ales lui Patak“.

În Jurnal, Ciprian Porumbescu prezintă şi câteva aspecte ale vieţii mizere pe care o ducea: „Vin acasă, lucrez mai departe, cinez şi meditez asupra tristei mele soarte. Îmi par foarte însingurat, de toată lumea părăsit. Mă gândesc la B. şi mă culc la 9 şi 1/2. (...) În cameră e frig; din păcate, n-am lemne şi n-am bani, ca să-mi fac foc. Acasă pare să mă fi uitat şi gata“.

Ciprian Porumbescu a murit la vârsta de 29 de ani, diagnosticat cu tuberculoză. Marele compozitor român a murit în casa părintească din satul sucevean Stupca, în braţele surorii sale, Mărioara.