FOTO Horă de pomană în cimitirul din Hobiţa în care este înmormântat tatăl lui Constantin Brâncuşi

Împlinirea a 60 de ani de la încetarea din viaţă a marelui sculptor Constantin Brâncuşi a fost marcată, ieri, în satul natal al artistului printr-o serie de manifestări care au avut în cimitirul din Hobiţa şi la Casa Muzeu.

La Biserica de lemn, monument istoric, din cimitirul din Hobiţa, unde este înmormântat tatăl marelui sculptor, a avut loc o depunere de jerbe şi o slujbă religioasă de pomenire. De asemenea, oameni de cultură şi reprezentanţii autorităţilor locale din Peştişani au fost prezenţi şi la Mănăstirea Lainici, acolo unde a avut loc un parastas pentru Constantin Brâncuşi.

În biserica din Hobiţa se află o urnă de sticlă în care este depozitat pământ adus din Paris, de la mormântul lui Brâncuşi. Urna este aşezată pe un soclu ce reproduce Coloana fără Sfârşit. „Reuşim an de an să marcăm momente importante care sunt generate de marele sculptor şi vreau să le mulţumesc tuturor celor implicaţi! Împreună încercăm să aratăm lumii întregi recunoştiinţa pe care o purtăm geniului lui Brâncuşi! Suntem încercaţi de emoţii uriaşe căci de aici din acest pământ a plecat spre universalitate Constantin Brâncuşi. Să ne plecăm frunţile în faţa geniului”, a declarat Ciprian Florescu, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Gorj.  

Horă de pomană în cimitir 

La finalul slujbei religioase şi a ceremoniei depunerii jerbelor de flori, dansatorii Ansamblului Profesionist „Doina Gorjului” au jucat în cimitirul din Hobiţa ancestrala „horă de pomană”, obicei unic în România, specific Gorjului. 

„Este un obicei rar, chiar unic. La Hobiţa, în satul în care s-a născut marele sculptor, l-am omagiat şi cu o horă de pomană. Această horă este o tradiţie în Gorj şi a românilor din Serbia. Este o horă în care se joacă şi se dă de pomană lumânare şi colac, iar textul melodiei pe care se joacă este trist, de jale. La Mănăstirea Lainici, de peste 10 ani, se ţine un parastas pentru Brâncuşi”

a declarat Cosmin Pigui, primarul comunei Peştişani.

A urmat o piesă de teatru, în regia lui Marian Negrescu, care a fost jucată chiar în faţa Casei Muzeu de la Hobiţa.