Doamna Livia, infirmiera bună la suflet care a impresionat mii de români pe Facebook: „E foarte greu să fii bun aici!“

Ina Gabriela Funeţan, arhitect, a descris pe pagina sa de Facebook, experienţa trăită în Secţia de Oncologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Târgu-Jiu alături de tatăl său, bolnav de cancer.

Postarea de pe Facebook a Inei Gabriela Funeţan s-a viralizat în mai puţin de 24 de ore de la publicare. Mesajul a fost distrubuit de mai mulţi "influenceri" din spaţiul virtual românesc şi a ajuns la 5.000 de share-uri.

Arhitecta îşi povesteşte experienţa la secţia de Oncologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Târgu-Jiu, acolo unde a ajuns cu tatăl său bolnav de cancer. Femeia spune că prima zi a fost un coşmar din cauza modului în care personalul medical s-a purtat, dar şi a lipsei unor lucruri banale, cum ar fi o pătură.

Ina Gabriela Funeţan adaugă că lucrurile s-au îmbunăţăţit semnificativ a doua zi datorită infirmierei Livia, care, din păcate pentru bolnavi şi rudele lor, se pregăteşte de pensionare. Mai mulţi utilizatori ai Facebook au distribuit postarea cu mesajul "Haideţi s-o facem vedetă pe doamna Livia!".
 

„A doua noapte în spitalul de oncologie din Tg.-Jiu. 
 

A fost de serviciu infirmiera Livia. Nu stiu cum o mai cheamă pe doamna Livia, dar la cât de puţine infirmiere are spitalul, presupun că nu sunt două Livii. Doamna Livia a intrat în serviciu zâmbind. Avea câte o glumă pentru fiecare bolnav si cunoştea fiecare familie, ceea ce m-a făcut suspicioasă. Ştiţi voi, «oare cât i-au dat...?». Vecinii din salon au zis că nu i-au dat nimic, dar «aşa e ea, cumsecade», ceea ce, în atmosfera generală, părea imposibil. Dar doamna Livia a repornit perfuzia tatei fără să fie nevoie să insist, a mai glumit în stânga, a mai încurajat în dreapta şi a plecat să spele coridoarele, căci infirmierele de aici fac şi munca femeilor de serviciu. Peste vreo oră s-a întors şi s-a apucat să schimbe pampersul bolnavilor, cu o voioşie care te lăsa să crezi că schimbatul ăsta e ceva foarte amuzant.
 

Bieţii bolnavi storşi de ultimele fărâme de viaţă au redevenit oameni vii pentru o seară, datorită doamnei Livia. I-am spus: «Sunteţi primul om bun pe care-l întâlnesc în spitalul ăsta».
 

A început să plângă. «E foarte greu să fii bun aici», mi-a zis. Doamna Livia e dovada că omenia n-are nimic de-a face cu salariul. Dar doamna Livia se va pensiona curând, iar bolnavii de cancer din Tg.-Jiu vor rămâne pe mâna infirmierelor care nu pot deschide gura fără să se răstească. Haideţi să o facem vedetă pe doamna Livia. Haideţi să ne concentrăm pe oamenii ca ea din spitale şi să-i scoatem în faţă. Anii în care întreg personalul medical şi sanitar, la grămadă, a fost arătat ca fiind criminal ne-au adus aici: spitalele s-au golit de medici, asistente si infirmiere, iar Sistemul ne serveşte acum scuza: „N-am personal".

Cred că trebuie să reparăm ce am stricat. Trebuie să ne concentrăm pe oamenii buni din sistem, să le arătăm că ştim că ei există şi că vrem ca ei să fie modelul, nu ceilalţi. Aşadar, oamenii din presă care m-aţi căutat ieri: în locul unei noi (deja banale) ştiri despre un spital sordid, nu mai bine faceţi voi un portret al unui om bun? Da, ştiu, nu e la fel de şocant, dar ar putea fi util pe termen lung să schimbaţi niţel abordarea. Căutaţi-o pe doamna Livia, infirmieră la spitalul de oncologie din Tg. - Jiu şi uraţi-i pensie îndelungată. Nu vă faceţi griji, nu primeşte cadouri!“.

Am încercat să-i urmăm sfatul arhitectei Ina Gabriela Funeţan, dar doamna Livia nu a dorit să iasă în evidenţă, pentru că socoteşte că toţi sunt ca o familie mai mare, iar ea nu se deosebeşte de colegele ei.