Destinul unui pictor gorjean: a murit cu penelul în mână

Iosif Keber s-a născut la data 30 iulie 1897 la Târgu-Jiu şi este considerat al doilea mare artist ca valoare din istoria judeţului Gorj, după Constantin Brâncuşi.

Timp de şapte ani, Iosif Keber a fost student la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde s-a specializat în pictură, artă decorativă cu maestrul Camil Ressu şi gravură cu maestrul Iuca. A fost unul dintre cei mai buni studenţi ai Şcolii de Arte Frumoase din Bucureşti şi bursier în ultimii trei ani de studii. În anii studenţiei, Iosif Keber a obţinut 22 premii, între care şi „Distincţia Academică Lecomte Du Nouy” pentru pictură (1922), cu un studiu de nud.

„Artistul a realizat în timpul vieţii peste 500 lucrări, multe prezentate în cele 56 expoziţii, din care patru personale. Pictorul Iosif Keber a făcut din arta frescei, al cărui secret de pregătire îl deţinea, o preocupare materializată în mii de metri pătraţi de pictură bisericească realizată începând cu anul 1923, la 25 catedrale şi biserici din ţară şi din străinatate: catapeteasma Bisericii Ortodoxe Române din Ierusalim şi panourile Bisericii Ortodoxe Române din München. Pentru promovarea picturii „al fresco” şi pentru calitatea de membru al Comisiei de pictură a Patriarhiei Române, la 20 iunie 1988, lui Iosif Keber i-a fost conferită distincţia de merit „Crucea Patriarhală pentru mireni»“, nota etnologul Alexandru Doru Şerban.

A dat foc casei 

La vârsta de cinci ani, Iosif Keber a dat foc casei în care locuia cu părinţii. „Iniţiativa focului plecase de la mine, care eram cu 1 an mai mare decât fratele Karl. Vroiam să ne jucăm de a face mâncare. Cum mama spăla rufe în curte, am luat jar de la focul ce încălzea apa şi l-am dus lângă coteţul de porci. Pe podeaua închipuită ca grătar de bucătărie, focul s-a extins uşor. Observând pericolul un vecin curajos – Imbrea Baci – a sărit în ajutor. Cu toporul a desprins coteţul, apoi o parte din acoperişul casei, şi astfel s-a putut salva bruma de sărăcie ce mai era în casă”, a povestit mai târziu artistul.

Fire milostivă 

Iosif Keber ajuta mulţi nevoiaşi, atât la Târgu-Jiu cât şi în locurile unde picta. Un fost ucenic de-al acestuia a povestit că pe când artistul gorjean pictat biserica Sfântul Elefterie din Bucureşti acesta a descoperit o bătrână bolnavă, singură, pe care a dus-o la spital pe cheltuiala sa. Altfel bătrâna ar fi murit.

A pictat pentru Constantin Brâncuşi

În anul 1938 Arethia Tătărăscu a mijlocit întâlnirea pictorului Iosif Keber cu sculptorul Constantin Brâncuşi, care se afla la Târgu Jiu pentru a realiza Ansamblul monumental „Calea Eroilor“. Brâncuşi i-a cerut atunci să-i picteze un perete în frescă chiar în camera în care se odihnea, pentru că acest lucru l-ar fi relaxat pe marele sculptor. „Constantin Brâncuşi l-a caracterizat pe Iosif Keber a fi «un înnoitor al picturii monumentale româneşti, un Puvis de Chavannes al nostru»“, mai arăta Alexandru Doru Şerban. 

A murit în atelierul său

Pictorul s-a retras şi a devenit un taciturn în ultimii ani ai vieţii ca urmare a pierderii parţiale şi, apoi, totale a auzului. „El se înţelegea cu oamenii apropiaţi, aşteptând intervenţia lor în scris, iar când le răspundea îi întreba dacă vorbeşte prea încet ori prea tare. În ultimii ani ai vieţii se simţea slăbit şi l-a consultat pe doctorul C. Lupescu, care l-a diagnosticat cu o suferinţă de arteroscleroză cu cardiopatie ischemică. A fost găsit mort în atelier cu penelul în mână, sucombând prin cord“, a mai notat Alexandru Doru Şerban.