Decretul privind interzicerea întreruperilor de sarcină. Ceauşescu a dorit ca România să ajungă la 25 de milioane de locuitori

„Decreţeii“ au fost copiii generaţiei 1967-1968, care s-au născut imediat după decretul dat de Ceauşescu privind interzicerea întreruperilor de sarcină.

În urma Decretului privind interzicerea întreruperilor de sarcină din 29 septembrie 1966, în România următorilor doi ani a apărut o generaţie numeroasă de copii. În mod firesc, au apărut numeroase glume, iar copiii născuţi în perioada respectivă, născuţi la puţin timp după apariţia ordinului de interzicere a avortului, au fost numiţi „decreţei“

Iată, mai jos, conţinutul  „Decretului pentru reglementarea întreruperii cursului sarcinii“:

„Având în vedere că întreruperea cursului sarcinii reprezintă un act cu grave consecinţe asupra sănătăţii femeii şi aduce mari prejudicii şi sporului natural al populaţiei, Consiliul de Stat al Republicii Populare România decretează:
 

Art. 1. — Întreruperea cursului sarcinii este interzisă.

Art. 2. — În mod cu totul excepţional întreruperea cursului sarcinii va fi autorizată potrivit prevederilor art. 5, în cazurile în care:

a) sarcina pune viaţa femeii într-o stare de pericol care nu poate fi înlăturat printr-un alt mijloc;

b) unul din părinţi suferă de o boală gravă, care se transmite ereditar, sau care determină malformaţiuni congenitale grave;

c) femeia însărcinată prezintă invalidităţi grave fizice, psihice sau senzoriale;

d) femeia este în vârstă de peste 45 de ani;

e) femeia a născut patru copii şi îi are în îngrijire;

f) sarcina este urmarea unui viol sau a unui incest.

Art. 3. — Întreruperea în cazurile prevăzute la art. 2 se poate efectua în primele trei luni

ale sarcinii.

În caz excepţional, când se constată o stare patologică gravă care pune în pericol viaţa femeii, întreruperea cursului sarcinii se poate face până la şase luni. 

Art. 5. — Autorizarea întreruperii cursului sarcinii se face de către o comisie medicală raională sau orăşenească instituită în acest scop prin decizia comitetului executiv al sfatului popular regional sau al oraşelor Bucureşti şi Constanţa.

Art. 6. — În cazuri de extremă urgenţă medicală, când întreruperea cursului sarcinii trebuie imediat efectuată, medicul are obligaţia ca înainte de intervenţie, sau când nu este posibil, în cel mult 24 ore de la aceasta, să anunţe în scris pe procuror, care urmează a constata, pe baza avizului medicului legist şi a oricăror alte date, dacă intervenţia pentru întreruperea cursului sarcinii a fost necesară.

Art. 7. — Efectuarea întreruperii cursului sarcinii în alte condiţii decât cele prevăzute în acest decret constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor Codului penal.

Art. 8. — Prezentul decret intră în vigoare la 30 de zile de la publicare. În acelaşi termen, ministrul sănătăţii şi prevederilor sociale emite instrucţiuni de aplicare a acestui decret. […]

Bucure[ti, 29 septembrie 1966

Nr. 770

Preşedintele Consiliului de Stat

Chivu Stoica“.

Aproximativ 11.000 de femei au murit

Acest decret a avut drept consecinţă o creştere pe termen scurt a natalităţii. Regimul Ceauşescu a dus o politică demografică din ce în ce mai dură, care s-a soldat în multe cazuri cu grave încălcări ale drepturilor omului şi ale demnităţii individului.

„Decretul pro-natalist a plecat de la o problemă reală, dar efectele sale au fost deseori dramatice pentru viaţa familiilor. Atât medicii, cât şi femeile care recurgeau la întreruperi ilegale de sarcini erau pedepsiţi cu ani grei de închisoare. Ca urmare a mijloacelor improvizate la care apelau uneori pentru a întrerupe sarcina, se estimează că circa 11.000 de femei au murit“, 

arată istoricul Adrian Cioroianu într-un documentar pe această temă. 

25 de milioane de locuitori, visul lui Nicolae Ceauşescu

Populaţia ţării a crescut pe termen scurt după apariţia decretului împotriva întreruperii de sarcină. „La mijlocul anilor 70, în şcoli erau atât de mulţi copii încât programul se derula în trei schimburi. Propaganda a încuraj din plin această politică pro natalistă şi a transformat-o într-o datorie de onoare pentru fiecare femeie“, mai precizează Adrian Cioroianu. 

Potrivit istoricului, visul lui Nicolae Ceauşescu era ca România sdă ajungă la o populaţie de 25 milioane de locuitori: „Visul lui Nicolae Ceauşescu era ca România anului 2000 să aibă o populaţie de 25 de milioane. În momentul în care a murit, planul său era aproape de îndeplinire. România avea o populaţie de 22,5 milioane de locuitori“.