Cuvinte folosite zi de zi care au fost împrumutate din limba turcă

O serie de cuvinte pe care le folosim în viaţa de zi cu zi au fost preluate din limba turcă, împrumuturile fiind realizate în decursul timpului, în special în perioada de ocupaţie.

Savantul filolog Emil Suciu prezintă, într-o lucrare fundamentală, „Influenţa turcă asupra limbii române“, o monografie a influenţei pe care limba turcă a exercitat-o asupra limbii române timp de aproape cinci sute de ani. Autorul a identificat mai multe etape de pătrundere în vocabularul limbii române a cuvintelor de origine turcă, ultima fiind chiar după 1990.

„Căile de pătrundere a cuvintelor turco-osmane au fost diferite: împrumuturi oficiale / culte; împrumuturi populare; împrumuturi datorate bilingvismului româno-otoman. Frecvenţa împrumuturilor a fost şi ea diferită: conjunctural, periodic, repetat. Stratificarea temporală şi periodizarea influenţei turco-osmanlii au avut la bază diferite repere: cronologia împrumuturilor, intensitatea influenţei, viabilitatea împrumuturilor, sincronia împrumuturilor“, arată Dan Prodan într-un studiu cu privire la cercetarera efectuată de Emil Suciu.

2.760 de termeni au fost împrumutaţi

2.760 de termeni au fost împrumutaţi de-a lungul timpului din limba turcă. „Repartizarea teritorială zonală a împrumuturilor turco-osmanlii a fost următoarea: în Dobrogea, teritoriu otoman între 1420-1877, au fost preluate între 190-340 cuvinte turceşti; în Banat, teritoriu otoman între 1552-1718, au fost preluate aprox. 25 cuvinte turceşti; în Transilvania, principat autonom sub protecţie otomană între 1541-1688, nu au fost preluaţi termeni direct din turco-osmanlie, ci au fost înregistrate doar etimoane propagate din turco-osmana utilizată la sud şi la est de Carpaţi; în Muntenia-Oltenia şi Moldova, provincii tributare-protejate de otomani în secolele XV-XIX, au fost preluate peste 2.500 de împrumuturi turco-osmane, cu o intensitate diversă, pe scara valorică, a influenţei lexicale otomane. Împrumuturile turco-osmanlii au fost repartizate stilistic, în diferite procente, în limbajele: colocvial, oficial, narativ, liric, dramatic, ştiinţific, profesionale, familiar, vulgar, argotic“, arată Dan Prodan.

Cele mai multe dintre cuvintele împrumutate sunt substantive, 2.508, care reprezintă 91 % din totalul celor 2.760 de preluări.

Numele proprii preluate din limba turcă

O serie de nume proprii au fost preluate din limba turcă. „Onomastica românească a fost parţial influenţată de convieţuirea semi-milenară româno-otomană de-a lungul Dunării, manifestându-se în toponimie, antroponimie, nume proprii din zoonimie, astronimie, literatură, folclor, interferenţe cu termeni comuni. Câteva exemple: toponimie: Adakale, Bender, Bugeak, Karasu, Kule, Galata; antroponimie: doar nume de familie, nici un prenume: Abdula, Agemoglu, Ahmed, Alaman, Asan, Aslan, Caraman, Ceauşoglu, Chihaia, Daud, Giafer, lsmail, Iusuf, Magearu, Mahmud, Murat, Mungiu, Mustafa, Omer, Osman, Solakoglu, Soliman; zoonimie: Bondoca, Balaban, Catargiu, Gealap, Samson, Samurache, Talambaşa; astronimie: Ciobanul, Surugiu!, Tereziul; nume de personaje literare şi folclorice: Ara pul (Harap Alb), Bilmem, Caracîz, Caragoz, Ceauşul, Cheleş( -Împărat), Dandanache, Deli-Satîr, Pehlivan, Rus tem, Se fer( -Împărat), Trahanache“, arată Dan Prodan în lucrarea realizată despre studiul lui Emil Suciu.

Cuvintele uzuale, preluate din limba turcă

Doar o parte din cuvintele împrumutate s-au mai păstrat, iar, în prezent, peste 1.000 de termeni sunt folosiţi în mod uzual. „Din fondul lexical principal actual al limbii române fac parte cuvintele: cafea, cearşaf, chef, chibrit, ciorap, {de)geaba, duşman, geam, hai(de), murdar. Din vocabularul fundamental al limbii române actuale fac parte 41 de împrumuturi: cafenea, capac, caraghios, catifea, cântar, a cântări, cearşaf, chel, chibrit, chior, cioban, ciorap, cutie (de)geaba, dulap, farfurie, geantă, habar, haz, musafir, odaie, palavragiu, a pălăvrăgi, pălăvrăgeală, papuc, para, perdea, raft, sâc, a sâcâi, sâcâială, sâcâitor, sârmă, sobă, soi, sufragerie, tacâm, tavan, tavă, turc, tutun, la care se adaugă 49 derivate româneşti utilizate. Vocabularul esenţial al limbii române actuale include alte 41 de împrumuturi din turcoosmanlie: bacşiş, balama, basma, belea, bre, caldarâm, cazan, chioşc, ciomag, ciorbă, codoş, conac, cusur, doldora, duduie = duducă, duşumea, fudul, geamantan, hal, leafă, mahala, mahmur, moft, naz, palavră, puşti, rahat, salam, salcâm, sidef, sofa, şiret (adj.), şiret (s.n.), tabiet, taman, tejghea, tinichea, ursuz, zar, zarzavat, zor, la care se adaugă 102 derivate româneşti utilizate“, mai menţionează Dan Prodan.

Alte cuvine cu origine turco-osmană, cu derivate româneşti sunt: ageamiu, bucluc, buluc, cacealma, caşcaval, călăuză, a călăuzi, cântar, a cântări, chenar, cherestea, chiolhan, chioşc, ciorbă, cusur, degeaba, derbedeu, dugheană, geamantan, ghiveci, hal, halal, iaurt, liman, macara, mahala, maidan, matrapazlâc, moloz, muşama, a muşamaliza, naz, rachiu, salahor, salam, sarma, schelă, sol, şiretlic, tarabă, tertip, tichie, turc, zor.