Cum au apărut primele monede româneşti. Mişcarea prin care Guvernul Brătianu a fentat pretenţiile otomanilor
0Sistemului Monetar Românesc a luat fiinţă în primăvara anului 1867. Lege pentru înfiinţarea sistemului monetar şi fabricarea monedei naţionale a fost o necesitate în vederea dezvoltării societăţii româneşti.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea circulau în teritoriile româneşti o serie de monede. Cele mai cunoscute erau napoleonul francez, lira sterlină, ducatul austriac, lira otomană şi alte diferite monede turceşti, austriece şi ruseşti. Existau în jur de 80 de tipuri de monede care circulau.
Primele încercări de înfiinţare a unui sistem monetar naţional au fost iniţiate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care s-au concretizat abia în anul plecării acestuia de la domnie.
Prin actul de recunoaştere a noului domnitor Carol I, guvernul turc nu permitea emisiunea de monedă. Situaţia se remediază în toamna anului 1866 printr-o scrisoare a Marelui Vizir adresată guvernului României, prin care se permite Principatelor să bată propria monedă, cu condiţia să poarte semn al Imperiului Otoman, pretenţie la care renunţă după puţin timp. Guvernul Brătianu acţionează imediat, ţinând cont de situaţia propice, şi reformulează legea mnonetară din timpul lui Cuza, iar pe data de 22 aprilie 1867 a fost adoptată de Parlament Legea pentru înfiinţarea unui sistem monetar naţional, care prevedea emisiunea de monede din aur (20, 10 şi 5 lei), argint (2 şi 1 lei, precum şi 50 bani) şi bronz (10, 5, 2, 1 bani). „Moneda va avea pe o parte armele ţării şi pe alta indicaţia valorii nominale şi anul“, se stabilea prin noua lege.
Ce s-a întâmplat cu monedele aflate în circulaţie
De asemenea, o altă prevedere se referea la circulaţia celorlalte monede: „Monedele de aur şi argint ale Franţei, Belgiei, Italiei şi Elveţiei fabricate după acelaşi sistem monetar se vor primi în ţară, la toate casele publice deopotrivă cu moneda legală a ţării. Celelalte monede străine de aur şi argint, câte circulă astăzi în ţară se vor primi la toate casele publice încă pentru timpul când se va face emisiunea I-a a monedei naţionale de aur şi argint.
După trecerea a şase luni de la I-a emisiune a monedei naţionale de aur şi argint, orice monedă afară de care reprezintă sistemul monetar zecimal […] va înceta de a mai avea cursul legal şi obligatoriu. (...) După trecerea a şase luni de la întâia emitere a monedei naţionale, monedele străine ce circulă astăzi în ţară, încetează a mai avea curs“, se arăta în Legea Sistemului Monetar.
Prima monedă românească din argint a fost bătută în anul 1870
Legea mai prevedea că, deocamdată, urmau să se bată doar monedele de bronz, care au fost realizate la scurt timp la monetăriile Watt & Co. şi Heaton din Birmingham, Anglia.
Prin amânarea fabricării monedelor din aur şi argint cu însemnele suzeranităţii turceşti, prim-ministrul Brătianu urmărea înfiinţarea unei monetării naţionale şi baterea de monede cu efigia domnitorului. Monetăria naţională va fi înfiinţată în anul 1870, iar tot atunci este bătut primul leu de argint.