Cum a trăit Nicu Alifantis primul concert susţinut în acest an: „Artişti şi public erau personaje dintr-o punere în scenă a unui regizor ciudat, cam dus cu capu’“

Cunoscutul muzician Nicu Alifantis a susţinut duminica trecută primul concert din acest an. Spectacolul a avut loc la Teatrul de vară „Nelu Dumitru“ din Târgu Jiu. Nicu Alifantis a relatat într-o postare pe Facebook modul în care a trăit acest moment, artistul mărturisind că a avut mari emoţii.

Nicu Alifantis povesteşte cum a fost întâmpinat la intrare în judeţul Gorj de un cunoscut artist plastic din Târgu Jiu: 

„M-am trezit la 6, deşi îmi pusesem telefonul să sune la ora 8, după nici 3 ore de somn. Emoţii aidoma primei plecări în tabără în copilărie. Bagajul era făcut, ceea ce nu-mi prea stă in fire. La 10 au apărut colegii. Cafele, şuberek, glume, mai mult sau mai puţin pandemice, măşti, dezinfectant, “Mona”…

Pornim spre Tg. Jiu. Primul spectacol în gaşcă din 20 decembrie 2019. Autostradă, Dealul Negru (încă nu i-au schimbat numele!), ignorăm micii de Deduleşti (prea multă lume), Vâlcea, stânga spre Tg. Jiu. Ajungem la Pădurea Colorată de la Poienari unde ne aştepta Mihai Ţopescu. Covor roşu la intrarea în codru, ţuică marca „Ţopescu” trasă de două ori, ambalată într-un recipient cu totul special despre care mai bine schimbăm vorba…

După această veselă pauză reluăm drumul şi ajungem la destinaţie. Oprim direct la Teatrul de Vară. Suntem întâmpinaţi de Cosmin Brehuţă şi Iani Gârbaciu de la Teatrul „Elvira Godeanu”, organizatorii evenimentului. Arena mare, 1400 de locuri, goală, străjuită de tei uriaşi, câţiva tehnici, echipament, soare, căldură mare, instalăm instrumentele (mai mult Marinică şi Victor), acordaj, probe sunet. Era deja ora 4 după-amiază“.

A doua zi a urmat concertul. Nicu Alifantis a fos surprins de modul de organizare, toate detaliile fiind puse la punct: „La 8 şi un sfert plecăm spre locul faptei stăpâniţi de emoţie şi, mai ales de curiozitate cum va decurge spectacolul. Echipa Teatrului ne întâmpină. Tineri, frumoşi, îmbrăcaţi în negru, toţi purtând măşti şi tricouri inscripţionate cu logo-ul instituţiei. Spectatorii începuseră deja să vină în grupuri mici. Aveau orele de acces trecute pe bilete. Purtau măşti, deşi evenimentul era în aer liber, erau termoscanaţi, li se dădeau dezinfectant pentru mâini şi măşti celor ce nu aveau. Oamenii erau răspândiţi pâlcuri, pâlcuri, cu spaţii de câte două rânduri goale în faţă şi în spate, şi câţiva metri stânga-dreapta… Părea că totul, artişti şi public erau personaje dintr-o punere în scenă a unui regizor ciudat, cam dus cu capu’.

La 21 şi 10 minute se dă gongul pentru începerea spectacolului.

Privind de pe scenă imaginea era destul de stranie, după un timp însă, noaptea s-a lăsat peste noi şi am intrat în starea normală. Îi simţeam cum freamătă, cântă, se bucură, de parcă erau lângă noi în ciuda distanţelor deloc prietenoase. Am cântat cu o bucurie greu de descris, deşi pauza până la acest concert s-a făcut uşor simţită. Peste tot Teatrul de Vară adia uşor, aproape nesimţit, vântul, dar prin noi, cei de pe scenă şi cei din sală, clocotea dragostea de viaţă.

La 11 noaptea s-a încheiat, ne-am spus noapte bună cu speranţa de... pe curând!. A fost o gură uriaşă de oxigen spectacolul de la Tg. Jiu, şi pentru asta, noi cei de la Zan (Virgil, Răzvan, Relu, Lyuben, Victor, Marinică), mulţumim organizatorilor şi publicului că ne-au fost alături. (...)

Începând de astăzi, 28 iunie se va înscrie în memoria mea ca fiind Duminica Speranţei!“