Cel mai scund român din istorie a fost călugăr la Mănăstirea Tismana. „Călugărul cel mic“ a fost o atracţie şi a apărut chiar şi în cărţi poştale
0Un călugăr pitic care a trăit la Mănăstirea Tismana, din judeţul Gorj, este considerat cel mai scund român din istorie.
Gherasim Cornescu a trăit între anii 1815 -1902. Aceasta era numit "Călugărul cel mic", ca urmare a mărimii sale neobişnuite. Acesta avea o înălţime de numai 114 centimetri. Într-un top realizat de antropologii germani, Gherasim Cornescu ocupă locul 16 în lume, primul loc fiind ocupat de piticul Borwilawsky, a cărui înălţime era de 78 cm.
Carte poştală cu Călugărul cel mic
Călugărul cel mic apare chiar şi într-o carte poştală în care este înfăţişat lângă Mănăstirea Tismana. Alexandru Vlahuţă descrie cum era privit călugărul de la Tismana în „România Pitorească”:
„În poarta mănăstirii ne iese înainte «piticul Tismanei», un călugăr mic, spân, cu faţa zbârcită ca un hrib, o mogâldeaţă de om, cu glas de copil, cu ochi şi mişcări de maimuţă. Arătarea aceasta ciudată se potriveşte de minune cu sălbăticia locului în care ne aflăm”.
Cea mai veche mănăstire din Ţara Românescă
Mănăstirea Tismana este cea mai veche din Ţara Românească. Ctitorul lăcaşului de cult este Sfântul Nicodim (1320-1406), care a vieţuit la Mănăstirea Tismana. Pe versantul unui munte de lângă mănăstire există grota în care Sfântul Nicodim se retrăgea ori de câte ori simţea nevoia să fie singur doar cu divinitatea. Prima mănăstire din Ţara Românească a fost ridicată între anii 1375 şi 1378.
Legenda spune că Nicodim a ales locul pentru ridicarea mănăstirii pe trunchiul roşiatic al unui lemn de tisă.
De-a lungul vremurilor, mănăstirea a suferit modificări importante. În 1542, Paisie a reconstruit zidurile, după „model moldovenesc". Mai târziu, în anii 1844-1855, arhitectura bisericii s-a modificat, la interior şi la exterior.