Boierii cei mai răi din perioada domniei lui Matei Basarab. „Era om îndrăcit şi fără de ruşine şi iubitor a vărsa sângele“

În „Letopiseţul Cantacuzinesc“ sau „Istoria Ţării Româneşti“,  aşa cum mai este denumită lucrarea, se prezintă modul în care doi boieri nemiloşi cu locuitorii săraci au reuşit să acceadă la funcţii de conducere cu ajutorul unor promisiuni deşarte făcute domnitorului Matei Basarab.

„Aicea semnăm povestea a unor boiari răi, ce au fost în zilele lui Matei vodă, anume Ghinea vistierul, ce i-au zis Ţucala şi Radul armaşul, ce i-au zis Vărzariul. Că domnind Matei vodă foarte bine şi cu pace şi făcând multe bunătăţi, până la 16 ani din domnia lui, precum scrie înapoi, la a lui istorie, iar diavolul neiubitorul de neamul omenesc, cercând, precum iaste obiciuit, ca să strice numele acelui domn bun, găsit-au dar pe aceste 2 vase rele.

Că Ghinea era grec, lăcătar, de la Rumele, şi încă de mic îşi dobândi această poreclă, ce-i zic Ţucala, adecă olariu. Că olariul dincotro-i iaste voia, dintr-acolo-i pune mănuşa. Aşa zicea şi acel Ghine, că încotro-i va fi voia, într-acolo va învârti roata şi va lua plata. Era şi căsătorit aicea în ţară, cu casă la sat la Brătişeni, pe Olteţ, ot sud Romanaţi. Acesta încetişor, pe ascuns, ca un diavol, cerca pe Matei vodă zicându-i: «Dă ţi-e voia să faci bani mulţi, fă-mă vistier mare, şi vei cunoaşte mult folos, că-ţi voi face bani mulţi şi te vor ferici multe ţări. Atuncea şi Matei vod plecă-şi urechia şi-l făcu vel vistier, dându-i toată puterea în mâna lui. Atuncea el aievea îşi arătă toată răutatea şi se făcu ca un lup, trimiţând în toate părţile de prada şi pe mari şi pe mici fără nici o dreptate şi fără nici o milă. Şi când era la postul cel mare, nu mergea ca creştinii, la biserică, ci şedea la gazdă de făcea socoteala banilor şi-i băga în ladă. Şi se lăuda că scrie toată socoteala ţării pe o unghie […].

Deci cu aceste avănii şi drăcii, făcut-au lui Matei vodă bani mulţi, avuţie rea, de Mamon. În loc de slavă şi de fericirea ce să lăuda că va să facă domnu-său, el îl ocărî şi-i strică numele cel bun; asemănându-se Iudii, că el iubi pe argint şi urî pe domnu-său, Isus Hristos.

Iară Radul armaşul era de moşie rumân. Şi tată-său era grădinariu de verze la Ploieşi. Pentru aceia numele său s-au poreclit de i-au zis Vărzariul. O, rea sămânţă au fost, că nu s-au făcut varză bună, ci de mic au răsărit fiul dracului. Deci cu reaua lui slujbă, ce să învăţase încă din copilărie, ajuns-au la Matei vodă vel armaş, pe vremea ce era şi Tucala vel vistier. Acesta era om îndrăcit şi fără de ruşine şi iubitor a vărsa sângele oamenilor. Început-au a-şi arăta veninul asupra săracilor, că să lăsa ca un şarpe mânios, de muşca pe unii şi pe alţii. Şi pe cine afla că era cu ceva putere, el le arunca prihană şi napăşti şi le lua tot ce avea. Nu scăpa de la el nici boiariu, nici călugăr, nici neguăţor, nici nimeni“, se arată în Letopiseţul Cantacuzinesc. 

Cele două personaje sunt prezentate într-un mod odios şi au caracteristicile cămătarului. Dumnezeul lor era banul. Ghinea nu ţinea cont de zilele de post sau de sărbătorile religioase ca să meargă din poartă în poartă pentru strângerea birurilor. 

Cum a murit Ghinea

După bătălia de la Finta, din anul 1652, împotriva Moldovei condusă de domnitorul Vasile Lupu, domnitorul Matei Basarab se îmbolnvăveşte grav, mai ales că fusese rănit în timpul luptelor. Doctorul polonez Gheorghe Rakoczi chemat de soţia sa, Elena, nu reuşeşte să-l vindece. Serdarul Constantin, profitând de boala sa, provoacă o revoltă cu intenţia de a prelua domnia.

Acesta le spune mercenarilor care luptase în armata lui Matei Basarab că nu îşi primesc lefurile din cauza boierilor, care îşi fac de cap. În timpul răzmeriţei sunt ucişi mai mulţi dregători, printre care se numără şi Ghinea. Revolta capătă amploare. Doamna Elena moare la scurt timp, fiind urmată în lumea celor veşnice de Matei Basarab. Sunt înmormântaţi în Biserica Domnească din Târgovişte, unde le sunt profanate mormintele de către cei revoltaţi. Ulterior, osemintele domnitorului au fost mutate la mănăstirea Arnota, din judeţul Vâlcea.