Boemul Nichita Stănescu. Poetul se înconjura de oameni, la el acasă. „Îi plăcea să facă cinste şi casa era mai tot timpul plină de musafiri“
0Nichita Stănescu, considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi români, trăia modest, deşi câştiga foarte mulţi bani - relatează colegii de breaslă care au povestit despre Nichita în scrierile lor.
Poetul Nichita Stănescu trăia într-un bloc cu două camere din Bucureşti, în condiţii modeste. Nu avea maşină, iar televizor şi-a cumpărat cu doi ani înainte de a muri, în anul 1983, tot atunci când şi-a pus şi telefon. Poetul nu era deranjat de modul în care trăia, pentru că avea casa plină de prieteni.
„Nichita a câştigat bine, dar erau scriitori care câştigau de trei-patru ori cât el. Un exemplu este Eugen Barbu, care ajunsese să fie invidiat chiar de Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor. Pe de altă parte, marele poet trăia modest într-un apartament de două camere într-un bloc din Piaţa Amzei, nu avea reşedinţă la munte, precum mulţi colegi scriitori, nu avea maşină, televizor şi-a cumpărat cu vreo doi ani înainte să moară şi cam tot atunci şi-a pus telefon. Avea un singur costum pe care şi-l cumpărase în 1975, cu ocazia Premiului Herder“, a relatat scriitorul Ştefan Agopian, un apropiat al lui Nichita Stănescu, în cartea „Scriitor în comunism“.
Cheltuia foarte mult pe băuturi alcoolice
Nichita ducea o viaţă boemă. El cheltuia cea mai mare parte a banilor pe băutură, care se aflau la discreţie în casa lui, tot timpul plină de vizitatori. „Şi totuşi cum îşi cheltuie Nichita banii? Cheltuia mult pe băutură, îi plăcea să facă cinste şi casa era mai tot timpul plină de musafiri. Aduceau şi ei de băut, nimic de zis, dar grosul îl suportă Nichita. Apoi, cheltuia enorm pe monede - noua lui pasiune“, a mai povestit scriitorul Ştefan Agopian.
Câştiga de patru-cinci ori mai mult decât un angajat obişnuit
Nichita Stănescu avea venituri lunare de patru-cinci ori mai mari faţă de un salariu mediu din România acelor vremuri.
„Chiar dacă în tinereţe trăsese mâţa de coadă, atunci când l-am cunoscut, la 44 de ani, adică în 1977, Nichita era un om cu bani. Câştiga peste 10.000 lei pe lună. Ca să vă daţi seama ce însemnau pe vremea aia 10.000 de lei, vă pot spune că eu aveam o leafă de 1.436 lei, iar Cristina (n.r. - soţia scriitorului Ştefan Agopian), vreo 2.000 de lei. Împreună câştigam o treime din venitul lui Nichita. E drept, el era considerat cel mai mare poet român în viaţă, în timp ce eu nu publicasem decât o povestire în revista Luceafărul. Avea mai multe surse de venit. Un salariu la „România literară“, unde fusese redactor şef adjunct şi apoi publicist comentator. Deşi nu trecea pe acolo cu anii ( nu era singurul în situaţia asta, staţi liniştiţi) lua vreo 5000 de lei“, se mai menţionează în volumul „Scriitor în comunism“.
Vă mai recomandăm să citiţi: