Vincent Lacombe, povestea unui francez la Târgovişte

A ajuns în România în septembrie 2008, nu ştia nimic despre români dar i-a găsit foarte primitori. A avut senzaţia că, uneori, în România, timpul parcă se opreşte în loc.

Vincent este unul din cei doi francezi care locuiesc în Târgovişte. Este un om relaxat, care vorbeşte cu plăcere cu oricine vorbeşte cât de cât un strop de franceză. A învăţat chiar şi română, pronunţă corect cuvintele, chiar dacă mai are puţin de lucrat la gramatică.

Este absolvent al facultăţii de istorie din Montpellier. Ne povesteşte deschis cum a încercat, după terminarea facultăţii să obţină un post în Franţa. “A fost foarte dificilă poziţia mea. Nu am vrut să intru în învăţământ, pentru că nu mă simt atras de acest domeniu. Pentru a intra într-o companie eram, în mod curios, supraspecializat. Lor le trebuie oameni fără calificare. Iar în domeniul în care eu sunt licenţiat, posturile sunt foarte rare”, spune Vincent.

A venit în România împotriva voinţei părinţilor

L-am întrebat pe Vincent de unde ideea să vină în România. “Am fost fascinat de ţările din fostul bloc comunist. Mi se pare că, deşi au trecut prin greaua încercare a comunismului şi-au păstrat mult mai bine esenţa. Ţările occidentale trec printr-un proces de uniformizare, care duce la pierderea specificului local. Mă gândeam să merg în Cehia, Ungaria sau Polonia, dar apoi m-am răzgândit, fiindcă aceste ţări sunt prea aproape de civilizaţia occidentală. Pendulam între Bulgaria şi România, dar în final am ales România din cauza apropierii lingvistice”. Când şi-a anunţat familia despre planurile lui de a se stabili în România, a fost întâmpinat cu un val de prejudecăţi. “Părinţii mei au fost împotrivă. În Franţa, românii nu se bucură de o reputaţie prea bună şi au fost speriaţi de alegerea mea”, spune Vincent.

Primul contact, încurajator

Zis şi făcut, Vincent şi-a pus rucsacul în spate şi înainte să se dezmeticească se afla singur în Aeroportul Băneasa, cine a trecut pe acolo ştie ce şoc poate avea un străin obişnuit cu toate facilităţile unei vieţi civilizate. Dar Vincent a ales să vadă lucrurile pozitive din această experienţă. Îşi aduce aminte cu plăcere că pe oricine ar fi întrebat sau ar fi rugat ceva, i se răspundea cu un zambet şi toată lumea se străduia să îl ajute. “Era o tânără, care vorbea un pic franceza, deşi nu prea ne înţelegeam, m-a ajutat să ajung în Gara de Nord, unde alţi tineri m-au ajutat să îmi cumpăr bilet pentru Târgovişte”, povesteşte Vincent

Cele două şocuri ale lui Vincent

Pregătit pentru ce era mai rău, dar curajos, Vincent Lacombe a ajuns să se îndrăgostească de Târgovişte. “Primul şoc a fost să descopăr că poporul român este un popor foarte primitor. Târgoviştenii m-au primit foarte bine. Deşi eram singur în Târgovişte, mi-am făcut imediat prieteni. Oamenii sunt foarte deschişi, dornici să vorbească, aproape întotdeauna bine dispuşi. Le-am povestit părinţilor mei şi nu m-au crezut până când nu au venit să vadă cu ochii lor. Pot să spun că acum şi-au schimbat total părerea despre români”, zâmbeşte Vincent. “Al doilea şoc l-am avut când am văzut haitele de câini vagabonzi”, ne spune amuzat Vincent, ca şi cum s-ar fi molipsit un pic de indolenta autohtonă. Nu e indignat, s-a obişnuit.

Profil:
Data naşterii: 30 septembrie 1979, Montpellier, Franţa
Studii: Facultatea de Istorie din Montpellier
Familie: un frate (Stephane) şi o soră (Celine)

Ce îi place:
“Îmi place muntele, când eram mic mergeam vara să ne plimbăm şi iarna la ski. Îmi place foarte mult sportul. Îmi place mai mult Marea Neagră decât Mediterana. Litoralul Mediteranei este prea organizat, cam plictisitor. Plajele româneşti te fac să te simţi mai liber. Şi fetele din România sunt foarte frumoase. Bisericile şi cetăţile anglo-saxone din Transilvania.”

Ce nu îi place:
“Nu îmi plac serialele americane gen “Dr.House” sau “Grey’s Anatomy”.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:

Cum ţi se par oamenii care locuiesc la ţară?
V.L.: “Am fost prin multe sate, am ajuns să stau de vorbă cu mulţi oameni, mi se pare foarte buni, foarte ospitalieri, comunicativi, îţi povestesc viaţa lor de parcă te cunosc de când lumea. Viaţa la ţară mi se pare puţin mistică, atmosfera satelor româneşti îţi lasă impresia că timpul se opreşte în loc.”

Care a fost unul dintre primele lucruri care te-au uimit la România?
V.L.: “Felul în care lumea încearcă să te ajute. De exemplu, am ajuns la Târgovişte la AJOFM să caut un loc de muncă. Acolo o persoană a încercat să vorbească cu mine în franceză, nu prea ne-am descurcat însă a chemat imediat o profesoară de franceză pentru a traduce. Acolo am aflat că există în Târgovişte, “Maison Francophone” iar cinci zile mai târziu aveam un loc de muncă. Acolo l-am cunoscut pe Maurice care mi-a propus sa fac parte din echipă. Mă ocup de problemele administrative, de sponsorizări, de organizarea seratelor literare. În rest, sunt solicitat să merg în licee şi şcoli, unde ţin cursuri despre cultura franceză”.