VIDEO O tânără imobilizată în cărucior ajunge în fiecare zi la şcoală cu ajutorul fratelui mai mic: o împinge zilnic trei kilometri. „Dacă eu răcesc, ea stă acasă“

Dragostea unui tânăr de 16 ani pentru sora sa mai mare cu un an, dar imobilizată în căruciorul cu rotile, este nemărginită. Băiatul o împinge pe sora lui aproximativ 3 kilometri, în fiecare zi, pe drumul dintre casă şi şcoală. Nu îl împiedică noroiul pe uliţele satului şi nici zăpada, în anotimpul rece. Dacă se întâmplă ca băiatul să fie răcit, sora sa rămâne acasă, pentru că nu are cine să o ducă la şcoală.

Francesca Ivan, din comuna dâmboviţeană Mătăsaru, este elevă în clasa a IX la un Liceul Dr. C. Angelescu din Găeşti. A rămas imobilizată în urmă unei boli cumplite care îi măcina calciul din oase, din cauza căreia a şi pierdut doi ani de şcoală. În clasa a VIII medicii au decis să trebuie să îi amputeze ampele picioare Francescăi. 

“Îmi place foarte mult la şcoală. Toată lumea mă ajută şi am sprijin din toate părţile. Eu nu prea lipsesc de la şcoală. Mă trezesc dimineaţa, iau microbuzul şi vin aici. Dimineaţa ne aduce la şcoală, dar la întoarcere nu poate şoferul să ne ia. Ne ducem noi la maşină şi mă urcă fratele meu. El mă împinge în fiecare zi”, spune Francesca Ivan.

Zilnic se trezeşte la ora cinci dimineaţă pentru a ajunge la liceul din Găeşti. Dacă la venire microbuzul îi lasă chiar la şcoală, la întoarcere fratele ei o împinge trei kilometri până la staţia de autobuz. Spune că îi place limba română şi că ar vrea să se angajeze după ce o se termina faculatea.

“Am rămas fără picioare în urmă cu trei ani, din cauza stadiului în care am ajuns. Amputarea era necesară ca să pot trăi în continuare. Îmi place cel mai mult ora de limba română. Nu m-am gândit ce vreau să fac în viaţă, dar vreau să fac o facultate şi să mă angajez”, mai spune eleva.

Fratele este motorul căruciorului

Până să îi fie amputate picioarele, Francesca a fost un copil normal. Se ducea la şcoală şi se juca precum ceilalţi colegi. “Ne descurcăm bine. M-am acomodat şi obişnuit cu această situaţie. Eu o duc în fiecare zi la şcoală. Dacă eu sunt răcit într-o şi nu pot merge la şcoală, sora mea rămâne acasă. Părinţi nu o pot ajuta, pentru că tata e la serviciu, iar mama trebuie să stea acasă cu sora mai mică”, ne-a spus Andrei Ivan, fratele ei. 

La clasă este argint viu, spun profesorii despre Francesca. În ciuda problemei de care suferă, fata se implică în toate activităţile.

“Nu este nicio diferenţă între ea şi ceilalţi colegi de clasă. S-a integrat foarte bine în colectiv. Este un copil care are planuri de viitor şicu o forte mare dăruire. Se implică în orice activitate şi nu lipseşte niciodată. Am rămas uimit faţă de dăruirea ei faţă de clasă, faţă de colegi. Are mare noroc cu fratele ei care o împinge până la şcoală în fiecare zi de la staţia de autobz, chiar dacă e noroi sau zăpadă”, crede Marian Oprea, dirigintele său. 

“Este un copil extraordinar şi foarte vesel, având în vedere condiţia în care se află. Chiar şi aşa, vine în fiecare zi la şcoală. Este un exemplu, spun eu, pentru toţi elevii, nu doar pentru cei de aici”, crede directorul unităţii şcolare, Iulian Nicuşor Isac.

“Copiii mei sunt foarte veseli cu toţii”

Situaţia de acasă nu este nici prea roz. Părinţii abia se descurcă se le asigure pâinea cea de toate zilele. Doar tatăl lucrează. Trăiesc dintr-un salariu minim pe economie plus ajutorul de handicap al Fracescăi. În ciuda problemelor sunt veseli cu toţii şi nu dau înapoi.

„În ciuda necazurilor, am rămas nişte optimişti cu toţii. Sperăm că o să fi ebine şi pentru noi într-o bună zi. Copiii mei sunt foarte veseli cu toţii. Francesa este singurul meu copil care s-a născut cu o malformaţie. M-a cam dat peste cap atunci când am auzit. Doctorul mi-a spus că la diagosticul ei trebuia să fie o legumă ţintuită la pat, să nu meargă, să nu aibă simţuri. Acum trei ani a rămas fără picioare. Până acum a mers singură la grădiniţă, la şcoală. Din cauza acestei malformaţii, oasele au început să i se decalcifieze şi s-a ajuns la concluzia că piciorele trebuie amputate”, spune Vasilica Ivan, mama Francescăi. 

Francesca ar putea merge din nou dacă ar avea nişte proteze perfomante acceptate de organism.