VIDEO Cum se roagă văduvele din Băleni-Sârbi, în Duminica Mironosiţelor. Obicei unic în România
0Văduvele din comuna dâmboviţeană Băleni ţin cu dinţii de o tradiţie veche de sute de ani, pe care o practică în fiecare an, în „Duminica Mironosiţelor”, a treia duminică după Paşte. După slujba oficiată aproape de miezul nopţii de preoţii din sat, femeile se adună în jurul unui foc mare făcut în cimitir şi cântă melodii bisericeşti de Înviere.
Slujba este închinată celor trecuţi în nefiinţă, iar imediat după miezul nopţii, se aprinde un foc mare în cimitir, în jurul căruia enoriaşele se aşează şi înalţă cântece de slavă lui Dumnezeu. După cântarea primului cocoş din sat, femeile aprind lumânări la toate mormintele şi le tămâie.
„Pentru parohia noastră, Duminica Mironosiţelor are o însemnătate aparte, pentru că aici are loc un eveniment unic în România. Această organizare a femeilor care vin seara în Sfânta Biserică, unde se roagă, apoi se duc în cimitir, în jurul focului, unde se roagă, este nemaipomenită. Cântă cîntece de slavă pentru cinstea Învierii lui Iisus Hristos”, a spus Mihai Moga, preot Biserica Baleni-Sârbi.
Tradiţia este ţinută cu sfinţenie din moşi-strămoşi
“Bunica mea venea cu şase femei şi începea acest eveniment. Pe urmă s-a răspândit tradiţia. Suntem mai multe multe văduve şi mai bătrâne şi mai tinere. Dar au început să vină şi alte femei care încearcă să nu piardă obieciul”, spune Elena Dima.
“Cei trecuţi în nefiinţă o duc mai bine dacă noi, aici, ne rugăm pentru ei. Aşa spun şi preoţii. Eu particip de mulţi ani. Ne-am pregătit fiecare cu pacheţele, cu ouă roşii şi multe altele”, ne-a spus Lăzărica Ţecu.
După aprinderea focului în mijlocul cimitirului, mironosiţele cântă întreaga noapte, aşează lumânări la toate mormintele şi dau cu tămâie şi cu mir pe fiecare cruce, pentru ca morţii să-şi găsească iertarea.
Istoria mironosiţelor
În Duminica a 3-a după Sfintele Paşti, numită şi Duminica Mironosiţelor, este prăznuită pomenirea femeilor purtătoare de mir sau de aromate, care s-au dus, la revărsatul zorilor, să ungă trupul Domnului Iisus Cel răstignit şi pus în mormânt, dar care pe neaşteptate au devenit mărturisitoare ale Învierii Sale.
Femeile mironosiţe, numite în Slujba Învierii, pe bună dreptate, uceniţele Domnului, au dovedit un mare curaj al credinţei şi al mărturisirii, prin faptul că dragostea lor pentru Domnul Iisus Hristos a fost mai puternică decât teama pricinuită de cei care L-au condamnat la moarte şi L-au răstignit.
Curajul femeilor mironosiţe de-a mărturisi adevărul Învierii lui Hristos arată deopotrivă cuget statornic, inimă milostivă şi dragoste sfântă biruitoare asupra oricărei temeri. Femeile mironosiţe erau pline de evlavie, pregătind miresme pentru a-şi arăta cinstirea lor faţă de Domnul Iisus Hristos.