Tiberiu Cercel, poetul care s-a apucat de scris la bătrâneţe, la câţiva ani după ce l-a vizitat acasă la marele Emil Cioran. Cum l-a convins acesta să ia concediul în mână

Tiberiu Cercel, artist plastic, panseist, poet şi eseist, s-a născut la Arad în 1939, oraş pe care şi astăzi îl consideră centrul universului. Moştenind talentul artistic de la mama sa, a urmat cursurile Universităţii din Timişoara, Facultatea de Arte Plasice, al cărei spirit l-a urmărit întreaga viaţă.

Începând cu anul 1968 a fost, pe rând, profesor de desen, la Galaţi, muzeograf la Muzeul Judeţean Dâmboviţa, profesor de pictură la Şcoala de Arte din Târgovişte şi timp de 18 ani a fost stilist – creator de modele, artă populară, confecţii şi artă decorativă la Cooperativa Arta Populară Târgovişte, unde s-a ocupat, printre altele, de restaurarea unor  tapiserieii şi covoare la Palatele Peleş şi Cotroceni.

Ca profesor a reuşit, încă din primii ani de activitate, performanţe didactice importante cu elevii săi, după cum ne mărturiseşte chiar el: “la Galaţi, am fost repartizat la o şcoală din vârful unui deal. Copiii mei au câştigat însă medalii de aur la Osaka, pentru pictură”. 

Artistul Tiberiu Cercel a fost şi este pasionat de arta fotografică, cu fotografiile sale participând la numeroase concursuri judeţene şi republicane unde a primit nenumărate premii. 

Cunoscut prin pictura şi fotografia sa, dar şi ca autor de cărţi (a publicat 13 volume de panseuri, poeme şi proză scurtă), Tiberiu Cercel este apreciat ca fiind o personalitate nu numai a culturii târgoviştene, ci şi a spiritualităţii târgoviştene şi nu numai pentru că Tibi este un artist. 

El a încercat să-şi sintetizeze şi să facă mai bine cunoscută lumea sa interioară, plină de idei şi gânduri, atât prin scris, cât şi prin pictură, fotografie şi creator de modele la Arta Populară. 

CUM  A FOST ÎNTÂLNIREA CU CIORAN

În anul 1992 artistul a placat la Paris în căutarea lui Emil Cioran, pe care îl considera mentorul său spiritual. Acesta l-a încurajat să scrie, iar după moartea lui, Tiberiu Cercel a părăsit Parisul, care i se părea pustiu fără marele filosof şi a predat pictură în Germania, Olanda şi Franţa. 

“Am fost stilist 18 ani la Cooperativ Populară. A trebuit să învăţ ţesătura de arte populare pe care am deprins-o de la o specialistă din Mărginimea Sibiului – Elena Cioran, soţia fratelui său.  Am început să citesc din Cioran şi am plecat după el la Paris. M-am dus la el acasă. Chiar dumnealui m-a îndemnat, în 92, să scriu. Eu fiind un tip depresiv şi de neîncrezător în destin, am scăpat prins scris de noxele acestea. N-am început chiar atunci, pentru că nu era pregătit. Abia în 2000 am început, iar acum am 13 cărţi. “Scrieri despre artă” e ultima carte”, adaugă Tiberiu Cercel. 

“El a spus că dacă vreau să fiu liber, să refuz juriile şi recompensele” 

“Când am fost la el acasă i-am povestit despre cumnata sa şi despre Aurel Cioran, fratele său. A fost emoţionant momentul. Am vorbit în română. Este uriaş. Un stilist. E suficient să citiţi prima frază a unei cărţi. A trăit în cvasi sărăcie, din  ce primea de la edituri. El a spus că dacă vreau să fiu liber, să refuz juriile şi recompensele, pentru că nu sunt decât capcanele unei lumi a sistemului care îţi cere ceva înapoi şi s-ar putea ca ceea ce îţi cere să nu fie pe placul tău”, mai spune artistul.

Pe lângă cele 15 expoziţii personale deschise în Târgovişte şi în ţară, artistul a participat la numeroase expoziţii colective în străinătate dar şi la multe din expoziţiile de pictură organizate alături de elevii săi de la clasa  de perfecţionare pictură.  

Tiberiu Cercel a sperat totdeauna în două lucruri: în artă şi în iubire. “Îmi place onestitatea care este partea cealaltă a medaliei pe care se află prefăcătoria. Îmi place lucrul bine făcut, indiferent că e un ziar, o carte sau o căsuţă de melc”, spune acesta.