Targoviste: Costel Gavrilă, jandarmul olimpic la literatură
0Şi-a dorit de mic să fie jandarm şi să continue tradiţia familiei, dar rezultatele obţinute în timpul şcoliii la Limba şi Literatura Română îl recomandau pentru postul de profesor. Cărţi precum „Idiotul”, „Demonii” sau „Adolescentul”, scrise de prozatorul rus Dostoievski Feodor Mihailovic, nu au lipsit din biblioteca sa.
“ De la vârsta de 19 am plecat pe această linie. Mi-a plăcut ce am făcut, chiar dacă ulterior s-au schimbat condiţiile şi modalităţile de îndeplinire a profesiei pe care mi-am ales-o, dar a fost şi o tradiţie de familie. Şi tatăl meu a fost tot militar. Mi-a plăcut dintotdeauna să citesc. Am avut o înclinaţie către literatură şi limba română. Am participat la foarte multe olimpiade şi în şcoala primară şi în liceu. Această pasiune către literatură s-a transmis şi fiicei mele care a participat la olimpiade încă din clasa a cincea şi a obţinut performanţe bune la faza judeţeană şi naţională”, ne-a povestit colonelul Gavrilă.
Cu toate că literatura a fost şi este viaţa sa, şeful Inspectoratului Judeţean de Jandarmi „Mircea cel Bătrân” Dâmboviţa spune că meseria de profesor nu a fost tentantă pentru el. A scris însă câteva studii despre istoria Jandarmeriei. „Nu am vrut să mă fac profesor de română pentru că meseria aceasta nu a fost atractivă pentru mine la acea vreme. Îmi plăcea şi fizica. Îmi aduc aminte că atunci când era fiul meu în liceu îl mai ajutam şi îi rezolvam problemele. Îmi plăceau marii clasici şi cei români şi cei străini. Îmi plăcea extrem de mult Stendhal, Dostoievski, dar bineînţeles că nu am aceeaşi înclinaţie ca a lor în a descoperi latura morbidă a unor personaje. Mi-a plăcut mult şi istoria. Am şi scris unele lucrări pe care le-am publicat în unele reviste de specialitate în ceea ce priveşte istoria Jandarmeriei”, spune acesta.
Se ia la trântă cu subalternii
Costel Gavrilă a limitat pe cât posibil „distanţa” dintre şef şi subalterni prin implicarea în tot felul de activităţi sportive. Acum 5 cinci ani a dat în funcţiune o bază sportivă în curtea unităţii, cu teren de fotbal, pistă de alergare şi aparate de gimnastică. „Joc fotbal periodic cu subalternii mei, jucăm tenis, alergăm facem chiar şi luptă corp al corp. Glumind, spun că echipa în care joc eu, mereu câştigă, pentru că celorlalţi le e frică să dea goluri. Îmi place sportul şi chiar la finalul fiecărui an, organizăm şi un campionat de fotbal”.
Întrebări şi răspunsuri:
Care este cea mai hazlie întâplare din carieră?
„Printre misiunile pe care le-am îndeplinit ni s-a întâmplat să intervenim la un caz de care îmi aduc aminte şi acum. Am fost solicitaţi într-o localitate şi ajunşi la faţa locului am găsit altă persoană, dar care se potrivea la nume cu cea pe care o căutam. Era vorba de o faptă de natură penală şi am condus la sediu pentru clarificarea situaţiei pe cine nu trebuia. Jandarmii şi-au cerut scuzele de rigoare şi situaţia s-a clarificat”.
Este greu să ţii în frâu atâţia jandarmi?
Nu este deloc uşor să îi conduci pe oameni, să coordonezi o echipă mare. Comandantul, managerul, şeful sau cum vreţi să îi spuneţi, trebuie să aibă cunoştinţe din mai multe domenii. Trebuie să ştie şi puţină psihologie, să cunoască problematica locului de muncă. Pe lângă asta, munca de jandarm este mai dură. Oamenii mei trebuie să fie disponibili 24 din 24. Chiar dacă sunt în timpul liber ei trebuie să vină de acasă. Un bugetar pleacă acasă după opt ore de muncă şi nu-l mai interesează nimic. Mulţi nu iau în serios această meserie de jandarm, dar greşesc. Jandarmul poate fi oricând chemat la datorie, şi dimineaţa şi noaptea.
Ce-i place?
„Încerc să evit plictiseala atunci când se instalează şi îmi place să fac tot felul de activităţi noi cu diferite caractere şi impulsuri externe. Îmi place să discut cu oamenii, să îi modelez. Îmi place să cooperez cu subalternii mei şi să lucrăm în echipă. Îmi place să ştiu că se pot bizui pe mine atunci când au nevoie. Îmi mai place să călătoresc în timpul liber, dar în limita bugetului. Ţinând cont că m-am născut la Brăila, îmi place mai mult marea decât muntele”.
Ce nu-i place?
„Nu îmi place minciuna în primul rând iar atunci când simt că sunt minţit, evit cearta. Am încercat tot timpul, dacă am avut vreo problemă cu ceilalţi, să discut direct pentru că nu îmi place deloc cearta. Nu-mi place să trăiesc în incertitudine. Atât eu cât şi soţia mea am ajuns unde am ajuns prin munca noastră. Am evitat întotdeauna compromisurile. Nu sunt bune şi i-am învăţat şi pe copiii mei la fel, să le evite. Nu-mi mai place politica, am urât-o mereu.
Profil:
Nume: col. Costel Gavrilă
Data naşterii: 31.01.1964
Localitatea: Scorţaru Vechi, Brăila
Studii: Facultatea de Drept - Craiova, Şcoala Militară de Ofiţeri Activi, MAI (Trupe de Jandarmerie), Colegiul Naţional de Afaceri Interne din cadrul Academiei de Poliţie A.I.Cuza
Familie: căsătorit, doi copii (Andrei, 21 de ani, Corina, 13 ani)