Rubarba, beneficiile unei plantei-minune care regenerează celulele hepatice şi e un tonic fără egal. Cum o folosim pentru a nu deveni otrăvitoare

Confundată adesea cu un fruct, rubarba este o plantă originară din Tibet, care, ulterior, a fost cultivată şi în Europa. Datorită multiplelor beneficii pe care le are, în vechime, a fost mai scumpă decât şofranul, considerat cel mai scump condiment din lume, mai valoros decât aurul.

Rubarba, denumită şi Rabarbăr, Rabarbară sau Reventul, este o plantă ierboasă perenă, ce poate creşte până la doi metri.  Ea se foloseşte în preparatele culinare şi in medicină.

Beneficiile consumului de rubarba

Rubarba are proprientăţi anti-cancer care reduc riscul de cancer şi dezvoltarea anormală a celulelor. Datorită conţinutului mare de fibre, rubarbă este indicată în cazurile de indigestie. Rubarbă proaspătă rece ajută la echilibrarea acizilor stomacali şi la reglarea digestiei. De asemenea, este tonică şi regeneratoare a celulelor hepatice, scade tensiunea arterială şi reduce colesterolul rău. Nu este recomandat consumul de rubarbă persoanelor care suferă de gută.

Rubarbă reduce şi presiunea arterială şi este benefică şi pentru femeile aflate la menopauza. Are şi proprietăţi antibacteriene şi ajută la inhibarea afecţiunilor produse de stafilococul auriu. 

Vitamina K din rubarbă reduce rezistenţă organismului la insulină şi ajută la tratarea afecţiunilor renale. 

POATE FI UCIGĂTOARE

Chiar dacă are multiple proprientăţi şi s-a doveit că luptă împotriva cancerului, persoanele care au cancer ar trebui să discute înainte cu medicul. De la rubarbă se consumă doar tija. Frunzele sunt toxice şi pot fi chiar fatale. Conţin oxalaţi, toxine puternice, otrăvitoare, care sunt foarte periculoase dacă sunt consumate în cantităţi mari. Mâncatul în cantităţi mari de frunze de Rheum poate cauza dificultăţi în respiraţie şi arsuri ale cavităţii bucale şi a gâtului.    

Întrebuinţări în bucătărie

Rubarba a fost utilizată, în scopuri medicale (ca laxativ), încă de acum câteva mii de ani, de către chinezi. Mai târziu, a ajuns pe continentul european – mai exact în Grecia – din Turcia, în secolul al XIV-lea, odată cu alte mărfuri care au tranzitat lumea islamică pe vechiul Drum al mătăsii, scrie bucatareli.com.

Tot datorită rutelor comerciale care traversau ţările de la Marea Caspică, rubarba a ajuns în Rusia, unde a crescut ca plantă sălbatică timp de câteva sute de ani.

Din rubarbă se mai prepar tarte, gemuri, jeleuri sau plăcinte.