Pomicultor, către Ministrul Agriculturii: „Tot ce am investit se duce pe apa sâmbetei cu fiecare vijelie şi grindină“

Un pomicultor din comuna dâmboviţeană Malu cu Flori, situată în apropiere de Voineşti, i-a transmis supărarea sa Ministrului Agriculturii, printr-o scrisoare pe Facebook. Bărbatul spune că agricultorii români nu pot fi competitivi pe piaţa europeană dacă stau numai la mila vremii.

„Tot ce am investit până în prezent: toate lucrările necesare, substanţele folosite, forţa de muncă se duc pe apa sâmbetei cu fiecare vijelie şi grindina ce cade peste noi. Cu alte cuvinte, încă un an compromis, încă bun sezon distrus, speranţe năruite şi regrete care nu mai rezolva absolut nimic. Cât o mai ţinem aşa? Cum putem noi oare să fim competitivi pe o piaţă europeană liberă, fără sprijin, fără subvenţii la acelaşi nivel cu cele din UE?”, scrie Florin Nicolae Preda, fermier, pe reţeaua de socializare Facebook.

Disperarea omului vine după o perioadă în care pe Valea Dâmboviţei a căzut în repetate rânduri şi a distrus, în unele zone, aproape în totalitate culturile de pomi fructiferi.

Florin Nicolae Preda mai vorbeşte şi despre sistemul birocratic din România, care îi îngroapă în hârtii pe cei care vor să acceseze un proiect.

Grindina căzută în urmă cu câteva zile a afectat grav mai multe localităţi din Dâmboviţa. Administraţiile locale din şase comune au solicitat ajutor din partea statului pentru culturile distruse. Printre cele mai afectate sunt culturile de meri, din Voineşti.

La momentul de faţă, se face o evaluare a pagubelor, precizează Prefectura Dâmboviţa.

„Domnule ministru,

Sunt un tânăr fermier/pomicultor de pe Valea Dâmboviţei, care, de mulţi ani, încearcă să găsească şi în agricultură o sursa de existenţă… Încercăm să ne integrăm şi să facem faţă la evoluţia tehnologică, să eficientizăm plantaţiile pomicole prin reconversie, să încercăm să ne menţinem pe linia de plutire cu ceilalţi fermieri din UE, deşi nu ne bucurăm de aceleaşi beneficii şi de aceeaşi susţinere.

Privim în ograda celorlalte ţări europene şi vedem că agricultura este finanţată, sprijinită de stat şi subvenţionată mult mai eficient, având un rol important şi strategic în dezvoltarea economică a fiecărui popor în parte.

În România primim subvenţie de aproximativ 130 euro/ha, adică 625 lei şi impozitam cu 740 lei/ha suprafeţele ce depăşesc 1.50 ha, cu alte cuvinte luăm cu stânga şi dăm mai mult cu dreapta.

Un mare inconvenient, deoarece nu-mi pot întregi suprafaţa pentru că depăşesc 1.50 ha şi sunt nevoit să las terenurile pe numele părinţilor, al bunicilor şi tot aşa…

Pentru că nepotismul este la tot pasul, după ce declari suprafeţele la APIA, pentru acest sprijin infirm, ţi se pun beţe în roate. Urmează controlul în teren unde trebuie să explici de ce 200 – 300 mp de la capetele plantaţiilor nu sunt impomate, pentru că nu poţi desfăşura sau planta o suprafaţă 100%, trebuie sa întorci utilajele agricole, după care urmează penalizarea… şi tot aşa, ca la noi!

Am ales sa rămân la ţară, gândind că o sa vină vremea când produsele noastre vor fi recunoscute şi piaţa românească va aprecia tot ceea ce este autohton. Însă aşteptările nu s-au adeverit, ba din contră.

Şi mai rău, de câteva zile ne confruntăm cu un fenomen pe care noi, oamenii simpli nu-l putem controla şi anume, grindina.

Tot ce am investit până în prezent: toate lucrările necesare, substanţele folosite, forţa de muncă se duc pe apa sâmbetei cu fiecare vijelie şi grindina ce cade peste noi.

Cu alte cuvinte, încă un an compromis, încă bun sezon distrus, speranţe năruite şi regrete care nu mai rezolva absolut nimic. Cât o mai ţinem aşa? Ce mai putem face domnule ministru?

Domnilor guvernanţi, nu suntem cerşetori, dar nu se mai poate, ne-a ajuns „cuţitul la os”. Doar băgăm bani, iar profitul se lasă aşteptat… şi nu mai vine.

Cum putem noi oare să fim competitivi pe o piaţă europeană liberă, fără sprijin, fără subvenţii la acelaşi nivel cu cele din UE ?

Cum este posibil să închidem ochii când copiii noştri primesc la şcoală mere din Polonia, iar noi suntem situaţi în cel mai mare bazin pomicol din ţară, Valea Dâmboviţei?

Am înţeles mereu că trebuie să avem răbdare şi am aşteptat ca lucrurile să se schimbe. Când Unde? Şi pentru cine, domnilor guvernanţi”, a scris Florin Nicolae Preda.