Matei Basarab, adevăratul protector al ortodoxiei. A refăcut sau a construit de la zero cele mai multe biserici şi mănăstiri, întrecându-l chiar şi pe Ştefan cel Mare
0Matei Basarab sau Matei Brâncoveanu a fost domn al Ţării Româneşti în perioada 1632-1654. A fost domnitorul cu cea mai amplă activitate culturală. A construit de la zero sau a refăcut 126 de monumente, printre care zeci de biserici sau mănăstiri, cu mult peste Ştefan cel Mare.
Fiul lui Danciu din Brâncoveni şi al Stancăi Craiovescu, Matei Brâncoveanu a fost postelnic, paharnic şi mare agă. Căsătorit cu doamna Elena, sora cărturarului Udrişte Năsturel, a obţinut tronul cu ajutorul paşei de Silistra, luându-şi şi supranumele “Basarab”. Sprijinit de boieri, a înfrânt oştile lui Radu Iliaş, la Plumbuita-Obileşti (1632). Este confirmat de sultan în urma numeroaselor peşcheşuri şi a triplării tributului (65.000 de galbeni). Boierii sunt aduşi sub ascultare, prin forţă sau danii, iar oastea a fost reorganizată pe sistemul trupelor profesioniste şi dotată cu arme de foc. La sfârşitul domniei, s-a confruntat cu o puternică răscoală, domnul refuzând plata soldelor.
Datoriile către Poartă şi întreţinerea armatei l-au obligat să înăsprească fiscalitatea, dar şi veniturile statului cresc graţie sprijinirii producţiei manufacturiere: repunerea în funcţiune a minelor de la Baia de Aramă şi Baia de Fier, susţinerea unei mori de hârtie (Călimăneşti) şi a unei fabrici de sticlă.
Mănăstirea Arnota
46 DE BISERICI ŞI MĂNĂSTIRI CONSTRUITE SAU REFĂCUTE
Potrivit Enciclopediei Oraşului Târgovişte, Matei a fost domnitorul român cu cea mai amplă activitate culturală, construind sau refăcând 126 de monumente, printre care, 46 de biserici sau mănăstiri: Curţile Domneşti din Câmpulung, Bucureşti şi Târgovişte, Casele Domneşti din Brâncoveni şi Caracal, Catedrala episcopală din Râmnic, Mănăstirile Arnota, Strehaia, Căldăruşani, Sadova, Măxineni, Plătăreşti, Cornăţel, schiturile Bărbăteşti-Dâmboviţa, Pinul, Buzăul sau bisericile Sfinţii Împăraţi, Sf. Nicolae Androneşti din Târgovişte.
Ctitoriile sale sunt şi la Sud de Dunăre (Bisericile Sf. Parascheva şi Sf. Pantelomin din Vidin, Sf. Apostoli din Şiştov), în Transilvania (bisericile din Porcşti şi Turnu Roşu), în Moldova (mănăstirle Soveja şi Dobromirna) sau la Muntele Athos (Xenofontos, Marea Lavră, Dionysiou, Hilandar, Simonospetra).
Mănăstirea Xenofontos, de la Muntele Athos
Marii boieri i-au urmat exemplul, peste 50 de dificii fiind construite în toată ţara, printre care Biserica Târgului din Târgovişte, ctitoria lui Udrişte Năsturel.
În comparaţie, înscripţiile în piatră sau pictate păstrate din timpul lui Ştefan cel Mare îl atestă pe domnitorul Moldovei ca fiind ctitor al 26 de biserici şi mănăstiri, multe dintre ele ridicate pentru pomenirea celor căzuţi în lupte şi ca mulţumire pentru anumite biruinţe. Mai sunt alte zece biserici care îi sunt atribuite, dar pentru care nu există dovezi certe.
În istorie au rămas două perioade distincte privind construcţiile făcute pe vremea lui Ştefan cel Mare. Între anii 1457-1487 a ridicat cetăţi şi fortificaţii, iar între anii 1487-1504 a ridicat biserici şi mânăstiri. Majoritatea au fost ridicate pe locul unor construcţii mai vechi sau în continuarea unor lăcaşe existente.